De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
Istoric
Ideea Mitropolitului Andrei Şaguna de a se întemeia mai multe centre eparhiale în Transilvania a fost susţinută, după 1918, de asesorul (consilierul) eparhial Nicolae Ivan de la Sibiu. Astfel că, în Adunarea Consistoriului arhidiecezan de la Sibiu din 16 februarie 1919, a pus problema înfiinţării unei episcopii ortodoxe la Cluj, propunere discutată în şedinţa din 30 aprilie 1919, când au fost iniţiate şi demersurile în acest sens. Sinodul arhidiecezan extraordinar de la Sibiu din 20 iulie 1919 a hotărât alegerea unui consistor cu sediul la Cluj sub coordonarea celui de la Sibiu, cu jurisdicţie asupra a 12 protopopiate. A fost ales ca preşedinte al Consistoriului de la Cluj, asesorul Nicolae Ivan (din Sibiu).
La încheierea şedinţei, Nicolae Ivan a prezentat „un Hrisov de ctitorie pentru înălţarea unei catedrale în cetatea de Dumnezeu dăruită a Clujului”. Hrisovul, prezentat apoi în Şedinţa plenară a Consistoriului eparhial de la Cluj (din 4 septembrie 1919), poate fi considerat ca documentul de începere a demersurilor pentru înălţarea Catedralei Ortodoxe Române din Cluj.
La 8 iulie 1921, a apărut în Monitorul Oficial Decretul regal de înfiinţare a Episcopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, cu sediul la Cluj, iar la 28 septembrie 1921 a avut loc alegerea primului episcop la Cluj, în persoana arhimandritului Nicolae Ivan.
Construcţia bisericii
Activităţi premergătoare
Pentru ridicarea catedralei a început o largă acţiune de strângere de fonduri, în care s-a făcut apel la credincioşi, dar şi la Consiliul Dirigent, precum şi demersurile pe lângă autorităţi în vederea obţinerii terenului necesar construirii catedralei. Primăria a cedat gratuit terenul din faţa Teatrului Naţional în vederea ridicării sfântului lăcaş.
În şedinţa din 11 ianuarie 1921, Consiliul eparhial din Cluj a hotărât publicarea unui concurs pentru proiectul noii catedrale. Pentru desemnarea proiectului câştigător, s-a constituit o comisie formată din arhitecţii: Petru Antonescu, Dumitru Marcu şi Nicolae Ghica-Budeşti, care a avut de ales dintre opt lucrări prezentate la acest concurs de proiecte. Proiectul câştigător a fost cel înaintat sub pseudonimul I.N.R.I., întocmit de arhitecţii Constantin Pomponiu şi George Cristinel din Bucureşti.
La 6 iulie 1923 s-a decis să se încredinţeze firmei „Întreprinderile generale tehnice Tiberiu Eremia” din Bucureşti, executarea lucrărilor de construcţie. Această firmă şi-a avut ca reprezentanţi pe şantier, pentru executarea lucrărilor pe ing. Nicolae Dorde şi ing. Dumitru Marcu.
Perioada anilor 1923-1933
După începerea lucrărilor la Catedrală la 10 septembrie 1923, o lună mai târziu, la 7 octombrie 1923, într-un cadru festiv, a fost pusă piatra de temelie a Catedralei Ortodoxe Române din Cluj. La propunerea Episcolului Nicolae Ivan, s-a hotărât ca hramul Catedralei Ortodoxe din Cluj să fie Adormirea Maicii Domnului.
În cursul anului 1926 scheletul zidurilor catedralei era terminat, iar la 6 iulie a fost sfinţită crucea cea mare a acesteia, confecţionată de N. Dimitriu din Bucureşti. Crucea a fost fixată pe cupola mare la 4 august 1926. La 27 octombrie 1926 au fost sfinţite şi celalte două cruci, pentru turnurile mici ale catedralei, şi fixate pe acestea.
Clopotele catedralei au fost executate de firma „Seltenfer” din Şopron (Ungaria), sunetul lor auzindu-se prima dată la 6 mai 1927.
În cursul anului 1927, lucrările au mai progresat, fiind terminată cupola mare, cele două hore laterale, precum şi pereţii laterali până la înălţimea geamurilor.
Cu terminarea provizorie a catedralei, a avut loc sfinţirea acesteia în cadrul unor ceremonii derulate în ziua 5 noiembrie 1933. La ceremonie au participat Regele Carol al II-lea, însoţit de Marele voievod Mihai şi principele Nicolae, reprezentanţi de seamă ai clerului între care patriarhul Miron Cristea, oficialităţi, personalităţi ale vremii.
Demersuri ulterioare
Lucrările au continuat în timpul Episcopului Nicolae Colan cu introducerea încălzirii centrale, continuarea pictării catedralei, ca şi a lucrărilor de sculptură, înzestrarea cu diferite obiecte liturgice, lucrări de întreţinere a acoperişului.
Sub păstorirea Arhiepiscopului Teofil Herineanu, a fost finalizată pictarea catedralei în frescă, au fost confecţionate cele două scaune arhiereşti, au fost executate trei icoane în mozaic, deasupra uşilor de la intrarea în catedrală, a fost dotată catedrala cu numeroase icoane, obiecte şi vase liturgice.
Sub păstorirea ÎPS Bartolomeu Anania, azi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Catedrala a devenit Catedrală Mitropolitană (2006). Gândul său a fost să finalizeze proiectul iniţial al catedralei. Paralel a început activitatea de restaurare a Catedralei, decisă la 8 ianuarie 1997. În anul 2001, prin strădania ÎPS Bartolomeu, s-a decis împodobirea catedralei cu o monumentală iconografie în tehnica mozaicului, adus din Italia, de la Murano.
Descriere
Construcţia a fost realizată dintr-un schelet de beton armat, în care s-a zidit cărămidă, iar în exterior s-a montat piatră (travertin).
Înălţimea zidurilor până la baza turnurilor mici (în curs de executare) este de 17 m, iar cu turnurile, până în vârful crucii, de 27 m. Înălţimea zidurilor şi a turnurilor din faţada sudică a catedralei este de 32 m până în vârful crucii. Turnul cel mare atinge 67 m, iar crucea mare are 2 m. Faţadele laterale au 26 m fiecare.
Exteriorul Catedralei
Orientarea catedralei este pe direcţia nord-sud, mai puţin obişnuită în tradiţia ortodoxă, fiind rezultatul faptului că la începerea construcţiei spaţiul urban în care a fost amplasată era deja conturat.
La solicitarea Episcopului Nicolae Ivan, catedrala trebuia să devină un monument în care să se regăsească virtuţile stilului naţional. Astfel, s-a recurs la o planimetrie tradiţională, la o biserică de tip central, în varianta triconc. Cei doi arhitecţi care au proiectat clădirea au încercat să îmbine tradiţia bizantină, care se regăseşte, de exemplu, în planul central şi a cupolei pe pandantivi, şi în acelaţi timp arta brâncovenească, la care fac trimitere detalii cum ar fi coloanele cu fusul relativ scund, cu bazele şi capitelele decorate mai cu seamă cu motive vegetale, într-o asortare relativ aplatizată.
Compartimentarea în pridvor, pronaos, naos şi absida altarului se poate remarca şi din exterior. Deasupra pronaosului este aşezată o cupolă pe un tambur scund, urmată de cupola de peste naos, cupolă pe pandantivi şi semicalota care acoperă absida altarului.
Concepută ca parte a unui mausoleu, Catedrala impresionează prin monumentalitate. Aceasta este sugerată în primul rând de faţada principală, cu cele două turnuri din flancuri, înscriind între ele un amplu fronton încoronat cu o cruce de piatră, soluţie rezultată din interferenţele cu modele munteneşti. Nu trebuie uitată nici cupola de peste naos, tratată suplu, cu tamburul de dimensiuni apreciabile. Personalitatea cupolei este sporită de de foişorul cu arcade care înconjoară tamburul. Monumentalitatea este dată şi de simplificarea registrului decorativ al exteriorului, o friză de arcuri, ample arcade, dar şi frânghia împletită de sub cornişe, amintind de Ţara Românească, unde acest detaliu a fost amplu exploatat.
Planul ce conţine intrarea în Catedrală este inspirat din arhitectura creştină timpurie mediteraneană. Deasupra uşii din mijloc este un Act comemorativ, săpat în piatră, care îl invocă pe ctitorul lăcaşului sfânt, Episcopul Nicolae Ivan. Deasupra acestuia se află icoana mozaic cu imaginea Mântuitorului. Deasupra uşii din dreapta se află un alt text în care se aminteşte începerea în timpul Regelui Ferdinand şi terminarea bisericii în timpul regelui Carol al II-lea, a patriarhului IPS D.D. Miron Cristea şi mitropolitului Transilvaniei IPS D. Nicolae Bălan, în anul 1933. Deasupra acestui text se află icoana-mozaic cu chipul Sfântului Ioan Botezătorul. Trei texte biblice se află deasupra uşii din stânga, ca şi icoana-mozaic cu chipul Maicii Domnului.
Exteriorul pare influenţat de mausoleul de la Mărăşeşti, operă a aceloraşi arhitecţi, G. Cristuinel şi C. Pomponiu.
În subsolul catedralei se află Camera mormintelor, unde odihnesc Episcopul Nicolae Ivan şi Arhiepiscul Teofil Herineanu. Tot aici este în curs de amenajare un Muzeu.
Interiorul Catedralei
Spaţiul interior se grupează în jurul motivului primordial, al cupolei, caracterizându-se prin amplitudine şi unitate. Reţine atenţia şi prezenţa tribunelor, caracteristice arhitecturii bizantine. Decorul interior este bogat. Se remarcă mai ales coloanele numeroase, cu motive decorative geometrice, florale, vegetale şi zoomorfe.
Pictura interiorului aparţine unor artişti remarcabili. Pictura din cupolă, într-o primă fază, ca şi a unei părţi a iconostasului, precum şi cea din naos şi pronaos, îi aparţine lui Anastasi Demian. Semicalotele altarului au fost pictate de Catul Bogdan. Gheorghe Rusu a făcut planul tâmplei (iconostasului cu icoane dispuse pe cinci registre şi a executat o parte din ele.
Două plăci comemorative au fost plasate în interiorul Catedralei, în pronaos. Cea din partea dreaptă îi aminteşte pe colaboratorii PS Sale Episcolpul Nicolae Ivan, iar a doua, din partea stângă, prezintă un scurt istoric al construirii bisericii.
Bibliografie
- Catedrala Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului/Pr.Prof.Dr. Alexandru Moraru .- Cluj-Napoca : Editura Arhidiecezană, 1998, p.15-80.
- Cluj-Napoca : Illustrated guide : Ghid ilustrat/Gabriela Popa, Liviu Stoica .- Cluj-Napoca : s.n., 2007, p.25.
- Cluj-Napoca : ghid de oraş/Iuliu Buta, Mihaela Bodea, Nicolae Edroiu .- Bucureşti: Editura Sport-Turism, 1989, p.54. ISBN 973-41-0043-2
- Cluj-Napoca, oraş al monumentelor/ed. Dragoş Nicu .- Cluj-Napoca : Studia, 2006, p.60. ISBN 973-8390-37-0; ISBN 978-973-8390-37-9
- Povestea „oraşului comoară”. Scurtă istorie a Clujului şi monumentelor sale/Lukács József .- Cluj-Napoca : Biblioteca Apostrof, 2005, p.94.