De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Deschiderea festivă a Şcolii de Arte Frumoase (1925-1941) (etapa clujeană)
După tentativa eşuată a Consiliului Dirigent de înfiinţare a Şcolii de Arte Frumoase, ca şi aceea a Secretariatului general al instrucţiunii, în anul 1925, conjunctura devine favorabilă acestui demers în condiţiile în care, la Ministerul Cultelor şi Artelor ajunge clujeanul Alexandru Lapedatu. Acesta anunţa la 19 octombrie 1925 înfiinţarea şcolii de pictură din oraş. O decizie ultimă a Ministerului Cultelor şi Artelor din 8 ianuarie 1926, punea definitiv temeliile Şcolii de Arte Frumoase. Deschiderea festivă a avut loc la 17 ianuarie 1926.
Cu toate acestea, Şcolii i se acorda doar o subvenţie anuală, nefiind înscrisă în bugetul statului. Abia în al cincilea an de existenţă, la 3 iunie 1930, Şcoala a primit dreptul de publicitate pe baza căruia absolvenţii primeau certificate echivalente cu cele acordate celor care terminau şcoli similare de stat. Integrarea la sfârşitul anului 1930 a instituţiei în bugetul statului, nu aducea o rezolvare viabilă şi deplină a statutului şcolii; scăderea resurselor care nici până atunci nu fuseseră suficiente, i-au periclitat grav existenţa. Mai mult, în decembrie 1931 se decide desfiinţarea Şcolii (şcoala a funcţionat totuşi la Cluj până în 1932), care după o lungă agonie financiară îşi încearcă salvarea la Timişoara.
Şcoala a funcţionat în Pavilionul din parcul oraşului unde se aflau atelierele şi se desfăşurau cursurile practice. Cursurile teoretice se ţineau la Universitate, Clinicile Universităţii (istoria artei, anatomia), altele (estetica, geometria etc.) la Muzeul de Arte şi Meserii.
Cu toată lipsa de burse, cămin şi cantină, plus statutul incert al instituţiei, Şcoala de Arte Frumoase a fost frecventată de un număr important de elevi. S-au înfiinţat chiar de la început două cicluri: unul pentru elevi ordinari (care urmăreau obţinerea unei diplome de profesor de desen) şi elevi extraordinari (care se limitau la însuşirea unor cunoştinţe de meşteşug). La rândul lor, elevii ordinari erau divizaţi: cursul superior pentru cei cu bacalaureat (durata studiilor de patru ani) şi cursul inferior (de trei ani plus încă patru pentru obţinerea diplomei de profesor). Din anul şcolar 1929/1930, cursul pregătitor a fost suspendat, fapt care s-a reflectat în scăderea numărului cursanţilor. Statistic, numărul celor înscrişi a fost de 67 în 1925, ajungând la 120 în anul şcolar 1927/1928, în scădere în anii următori, până la 59 în anul şcolar 1932/1933. În total, au fost 738 de înscrişi şi 625 care au frecventat școala. Majoritatea absolvenţilor s-au încadrat în învăţământ.
Dintre personalităţile care au făcut parte din corpul profesoral, pot fi amintiţi Alexandru Popp, care a deţinut şi funcţia de director, Pericle Capidan, Eugen Pascu, Catul Bogdan, Anastase Demian, Aurel Ciupe, Romul Ladea, Coriolan Petranu, Emil Isac, Victor Papilian, Atanase Popa, Gh. Bogdan-Duică, Liviu Rusu.
Individualitatea artistică iniţiată în cadrul Şcolii clujene, s-a remarcat nu numai în cadrul expoziţiilor de sfârşit de an, ci şi în cadrul unor expoziţii de avengură precum Salonul Oficial din Bucureşti, ori sinteza plastică ardeleană din noiembrie-decembrie 1930, organizată la Cluj, alături de expoziţii personale sau de grup. De etapa clujeană şi-a legat destinul artistic o întreagă generaţie, nume ca acelea ale lui Petre Abrudan, Nicolae Brana, Bérecz-Buzea Irén, Irma Brósz, Cornel Cenan, Augusta David, Iúlia Ferenczy, Virgil Fulicea, Fülop Antal Andor, Francisc Gáll, Eugen Gâscă, Ştefan Gomboşiu, Teodor Harşia, Emerik Hájos, Constantin Dinu Ilea, Jncze János, Jncze István, Maria Király-Ciupe, Alex Mohy, Tasso Marchini, Coriolan Munteanu, Letiţia Muntean, Ion Moldovan, Ion Pop, Szervátiusz Jenö, Iulia Tollas, Ion Vlasiu.
Revenirea la Cluj a şcolii datează din 1950. Denumirea instituţiei a fost Institutul de Arte Plastice Ioan Andreescu. În anul 1990, aceasta se schimbă în Academia de Arte Vizuale Ion Andreescu, pentru ca în 2001 să devină Universitatea de Artă şi Design (UAD) din Cluj.
[modifică] Bibliografie
- Negoiţă Lăptoiu, Şcoala de arte frumoase din Cluj şi Timişoara (1925-1941), Bucureşti, Editura ARC 2000, 1999, p.11-109;
- Vasile Lechinţan, Şcoala de Arte Frumoase, în 80 de ani de administraţie românească la Cluj-Napoca, vol.I, Cluj-Napoca, 1999, p.176-178;
