|
|
|
|
Lectura
şi biblioteca publică la Cluj |
Capitolul VI
Dezvoltarea pe orizontală:
1957-1964
Două evenimente deosebite au avut loc la
Cluj în anul 1957: reluarea activităţii a două reviste care vor
marca în timp viaţa culturală a oraşului, Transilvaniei şi
a ţării: „Korunk” şi „Tribuna”.
Pentru scriitorii şi
oamenii de cultură maghiari, reapariţia revistei lunare KORUNK
(„Epoca noastră”), în ianuarie 1957, va fi un eveniment. Editată,
ca şi „Tribuna”, de resortul de specialitate din Ministerul Învăţământului
şi Culturii (mai târziu devenit Comitetul de Stat pentru Cultură şi
Artă şi Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste),
revista va avea ca prim redactor pe sociologul Gáll Črnö, iar ca redactor şef
adjunct pe Balogh Edgár care doresc să continue tradiţiile revistei
cu acelaşi nume, scoasă între 1929 şi 1940 de Gaál Gábor,
propunându-şi „…servirea spirituală a societăţii
socialiste, a poporului ajuns la putere”[1];
din colectivele redacţionale succesive vor mai face parte Gáll János,
Kántor Lajos, Lázár Jozsef, Szabó Sándor, Veres Zoltán, Szilágyi Iulia, László
Béla, Racz Győző (devenit în timp redactor şef) ş.a.
Revista avea o structură riguros organizată,
cu rubrici ce acoperă întreg arealul cultural-literar-social şi
economic.
Săptămânalul TRIBUNA (serie nouă),
apărut cu primul număr în februarie 1957, îşi propunea să
continue tradiţia „Tribunei” lui Slavici, apărută la
Sibiu şi Arad şi va fi pusă „…în slujba adevărului şi
progresului, fiind o continuare a tradiţiei militante a presei româneşti
din Transilvania”. Având o conducere formată din Ioanichie Olteanu
(redactor şef) urmat apoi, de la nr. 40, de către Dumitru Mircea –
până în 1969, îi va avea în colegiul redacţional iniţial pe Ion
Agârbiceanu, Valeriu Bologa, Ioan Ceterchi, Victor Cheresteşiu, Iosif
Pervain, Mircea Zaciu, Sigismund Toduţă ş.a., iar ca secretar de
redacţie pe Nicolae Mărgineanu.
În paginile revistei vor debuta o mulţime
de tineri scriitori, dar vom întâlni şi condeie consacrate.
Fără îndoială, 1957 a
fost un an bun şi pentru Biblioteca Centrală Regională Cluj; ea
este o prezenţă tot mai activă în peisajul biblioteconomic din
România, dovadă colaborările la „Călăuza bibliotecarului”
sau activitatea depusă în cadrul Asociaţiei Bibliotecarilor din
R.P.R, înfiinţată în 1957. Fondul de carte a crescut cu 11.754
volume, atingând un total de 61.432, în valoare de 383.694 lei. Datorită condiţiilor
mai bune oferite cititorilor şi unui orar, în sfârşit, adecvat
(zilnic 8-20, duminica 9-12), numărul acestora s-a dublat faţă
de 1956, ajungând la 10.132, din care la sediu 7.318, iar la cele 26 biblioteci
de casă, 2.814; s-au efectuat 64.573 de vizite, ceea ce însemna o frecvenţă
medie zilnică de 206 cititori, care au lecturat 131.941 de publicaţii,
faţă de 50.420 în 1956. Animaţia culturală s-a îmbunătăţit
şi ea: au fost organizate 9 expoziţii de carte, 4 seri literare şi
16 seri de basm.
Dincolo de cifre, biblioteca a realizat un
însemnat pas înainte prin întocmirea şi multiplicarea fişelor de
catalog în cinci exemplare: două pentru cataloagele alfabetice, două
pentru cele sistematice şi unul pentru catalogul de serviciu; adăugarea
acestora la fişele topografice face ca, din 1957, clasificarea,
catalogarea şi evidenţa să capete un caracter permanent. În
aceeaşi direcţie s-a început şi completarea cataloagelor pentru
anii anteriori, acoperindu-se aria intrărilor din 1954-1957.
Din punct de vedere organizatoric şi
profesional, pentru B.C.R. Cluj, ca şi pentru celelalte biblioteci
regionale din ţară, normele emise de către Ministerul Culturii
prin care se reglementau oficial nivelul de pregătire şi atribuţiile
pentru fiecare funcţie din bibliotecă au reprezentat un însemnat pas
înainte. Pe lângă cursurile de specializare, obligatorii pentru toţi
bibliotecarii, se impuneau, de la postul de bibliograf în sus (bibliotecar
principal, şef serviciu, director), studii superioare licenţiate. În
conformitate cu acest act normativ, au avut loc modificări şi îmbunătăţiri
structurale la nivel de personal prin apariţia şefilor de secţii:
Stela Urcan la Serviciul Catalogare şi Clasificare, Mioara Munteanu la Secţia
Împrumut pentru adulţi, Hersh Estera la Secţia Împrumut pentru copii,
Cornelia Roman la Sala de lectură, Kopros Aristide la Serviciul
Bibliografic, iar prin numirea unui nou director, Kertézs Gheorghe, Ioan
Cobârzan va deveni, alături de Pavel Mândruşcă, bibliotecar şef.
De altfel, la data de 20 decembrie 1957, „schema” de personal arăta
astfel: Kertézs Gheorghe, director; Pavel Mândruşcă şi Ioan
Cobârzan, bibliotecari şefi; Kopros Aristide, bibliograf şef; Stela
Urcan, Nagy Etel, Augustin Moşuţ, Maria Simionescu, Hersh Estera,
Cornelia Roman, Fodor Margareta, Augustin Mureşan, Viorica Zeica, Nina Băgăreanu
şi Clara Drăgan, şefi de secţii, bibliotecari principali
sau bibliotecari; Józsa Irina, depozitară; Ana Bondoi, legătoare de cărţi;
Palagyi Iuliana şi Ana Ciorca, îngrijitoare – în total 19 persoane; Clara
Rusu va fi reangajată dactilografă, dar cu statut de colaborator
extern.
Schema va fi completată, în 1958, cu
alte trei persoane: Lucia Şimandan şi Ligia Simu, bibliotecari, iar
Simion Vasiu, contabil principal, pentru a se realiza prevederile H.C.M.-ului
nr. 1360 din 1956. Astfel, numărul şi nivelul profesional ale angajaţilor
sunt tot mai aproape de exigenţele unei biblioteci publice regionale. După
mutarea în noul sediu (în Palatul Culturii), B.C.R. avea doar 22 de angajaţi;
dar în 1964, numărul acestora creşte la 33, dintre care 24 de
specialitate; cu două excepţii, toţi bibliotecarii erau absolvenţi
de liceu sau ai unor institute de învăţământ superior. Mai mult,
Stela Urcan, Kopros Aristide şi alţii sunt solicitaţi anual ca
lectori la cursurile regionale sau naţionale de pregătire profesională.
În plan regional, sunt
înregistrate peste 1.000 biblioteci săteşti, 130 de biblioteci „colţul
roşu” – care în 1959 şi 1960 vor fi încorporate bibliotecilor
comunale –, 331 biblioteci sindicale, 14 biblioteci ale cooperaţiei meşteşugăreşti
şi 4.351 cercuri de citit. Fondul total de carte în regiunea Cluj atingea
cifra de peste 1.800.000 volume.
1958 a marcat o creştere
apreciabilă la toţi indicatorii ceea ce a dus la realizarea unui
indice de circulaţie a publicaţiilor difuzate de 2,7 (faţă
de 2,1 în 1957); media zilnică de vizite a fost de 366, iar frecvenţa
totală anuală de 111.939; biblioteca şi-a sporit numărul de
abonamente la periodice la 139, dintre care 107 reviste; s-au realizat 16 expoziţii
tematice, majoritatea ideologice („88 de ani de la naşterea lui V. I.
Lenin”, „Ziua presei comuniste”, „9 ani de la înfiinţarea primelor detaşamente
de pionieri” etc.) şi au avut loc 27 de manifestări cu conţinut
cultural: recitaluri, concursuri ghicitoare, seri de basm ş.a.
Un progres semnificativ
s-a realizat şi în activitatea bibliotecilor de casă. Dacă în
1957 existau 26 biblioteci de acest gen, ce totalizau 2.814 cititori şi
14.195 cărţi citite, în 1958 au funcţionat 42, cu 5.141 cititori
şi 46.342 cărţi citite.
Concursul republican dintre
bibliotecile săteşti, început la 23 august 1957, se va desfăşura,
în 1958, sub motto-ul „Nici o casă de ţăran muncitor fără
un cititor”; el va fi supravegheat şi centralizat de B.C.R., sarcină
extrem de dificilă dacă ne gândim că au participat nu mai puţin
de 1.075 biblioteci, din cele 1.133 câte existau la acea dată în regiunea
Cluj, şi că absolut toate au fost îndrumate şi controlate de
metodiştii B.C.R. sau de cei ai bibliotecilor raionale din subordine. Dincolo
de cifrele „cosmetizate” raportate, concursul a avut două consecinţe
pozitive: fondul de carte a crescut substanţial, iar achiziţia de
carte s-a descentralizat, comenzile urmând a fi trimise direct bibliotecilor
raionale şi nu bibliotecilor regionale.
Un eveniment
semnificativ pentru acest an, valabil de altfel pentru toate bibliotecile din ţară:
Direcţia Bibliotecilor de pe lângă nou înfiinţatul (prin
comasare) Minister al Învăţământului şi Culturii (M.I.C.)
tipăreşte şi repartizează lucrarea Reguli pentru
descrierea publicaţiilor de la Fondul de Stat al Cărţii. Se
oferea astfel o metodologie unică de lucru bibliotecilor, ceea ce nu putea
fi decât în folosul utilizatorilor şi al profesioniştilor din
domeniu. Pe aceeaşi linie a îmbunătăţirii muncii bibliotecarilor,
dar şi a raportului bibliotecă-cititori, apare în acelaşi an Ghidul bibliotecilor din R.P.R. şi
ediţia a 2-a a manualului Minimum de
tehnică de bibliotecă (ambele în luna decembrie), în Editura de
Stat Didactică şi Pedagogică, evenimente publicistice cu
repercusiuni benefice pentru viaţa bibliotecărească; cele două
lucrări vor folosi ca material informativ pentru cei ce vor dori să
cunoască viaţa bibliotecilor româneşti, locul unde îşi vor
putea găsi informaţia necesară, dar, totodată, şi
modul în care sunt organizate şi structurate colecţiile, cuprinzând
reguli unitare obligatorii pentru toate bibliotecile publice (de masă).
În 1959 apar mai multe hotărâri, decizii
şi ordine care vizează direct breasla bibliotecarilor. La începutul
verii, Direcţia Biblioteci din minister distribuie noul normativ privind
condiţiile obligatorii pentru încadrare în funcţiile prevăzute
în Nomenclatorul de funcţiuni şi noile salarii tarifare. Conform
acestuia, pentru postul de director erau necesare studii superioare de
specialitate sau înrudite şi şase ani vechime în funcţii de
specialitate, iar salariul acestuia oscila între 1.250 lei, minim, şi
2.100 lei, maxim; pentru a ocupa o funcţie de bibliotecar şef era
nevoie de studii superioare sau înrudite şi trei ani vechime în funcţii
de specialitate, salariul fiind de la 1.100-1.150 lei; un bibliotecar principal
era retribuit cu un salariu tarifar brut de între 800-1.000 lei cu condiţia
să fi absolvit un institut de învăţământ superior.
În ceea ce priveşte
salariile, Direcţia Biblioteci nu face decât să se conformeze Hotărârii
C.C. al P.M.R. din 14-16 iulie, prin care salariile personalului de
specialitate şi administativ din biblioteci se măresc cu circa 15%.
În acest sens, este interesant să vedem cum arătau „schema” de
personal şi salariile la 1 august 1959:
·
Kertész Gheorghe – director, 1.450 lei (redus
cu 5%, respectiv la
1.377 lei, pentru studii incomplete)
·
Stela Urcan – bibliotecar şef, 1.100 lei
·
Kopros Aristide – bibliotecar şef, 1.100
lei
·
Augustin Moşuţ – bibliotecar
principal, 975 lei (redus cu 10%, respectiv la 877 lei, pentru studii
incomplete)
·
Lucia Şimandan – bibliotecar principal,
900 lei
·
Maria Simionescu – bibliotecar principal, 900
lei
·
Ana Lucia Popa – bibliotecar principal, 800
lei
·
Cornelia Roman – bibliotecar principal, 850
lei
·
Ligia Simu – bibliotecar, 750 lei
·
Viorica Zeica – bibliotecar, 750 lei
·
Maria Pop Stan – bibliotecar, 750 lei
·
Hersh Estera – bibliotecar, 750 lei
·
Nina Băgăreanu – bibliotecar, 725
lei
·
Valeria Chichişan – bibliotecar, 725 lei
·
Clara Drăgan – bibliotecar ajutător,
600 lei
·
Ion Vela – magazioner cărţi, 575
lei
·
Mioara Munteanu – traducător, 925 lei
·
Ana Bondoi – legător cărţi,
675 lei
·
Simion Vasiu – contabil principal, 950 lei
·
Elisabeta Sofineti – dactilograf, 700 lei
·
Palagyi Iuliana – îngrijitor, 450 lei
·
Ana Ciorca – îngrijitor, 450 lei
Fondul lunar de salarii reprezenta 17.850
lei, ceea ce, procentual vorbind, era 55% din totalul banilor alocaţi.
A început şi aplicarea Ordinului
nr.174/1958, conform căruia se prevedea unificarea şi afilierea
bibliotecilor din mediul rural. Biblioteca Centrală Regională Cluj a
trimis instrucţiuni bibliotecilor raionale şi a supervizat afilierea
bibliotecilor şcolare, bibliotecilor G.A.C.-urilor şi ale colţurilor
roşii la bibliotecile comunale; metodiştii B.C.R. au efectuat 84 zile
de teren numai în trimestrul I; din cele 14 raioane, în Cluj şi Zalău
s-a accelerat şi încheiat procesul de unificare şi afiliere. De
altfel, activitatea metodică a reprezentat un succes, fiecare bibliotecă
raională fiind îndrumată de mai multe ori, pe lângă alte 62
biblioteci comunale şi 16 săteşti.
În 23 august 1959, începe un concurs
interbibliotecar, cu participarea bibliotecilor săteşti, comunale şi
raionale, organizat de Sfatul Popular al Regiunii şi jurizat de B.C.R. Cluj.
Prima etapă a acestui concurs, care se va încheia la 31 decembrie 1960, va
fi câştigată de bibliotecile din Lechinţa, Huedin şi
Cristuru Ciceului.
B.C.R.
a participat şi la „Decada Culturii Româneşti”, cea mai importantă
manifestare culturală de masă a anului (13-23 august), cu 10 activităţi
distincte: expoziţii de carte, întâlniri cu scriitorii, concursuri
literare; acestea vin să se alăture celor 11 seri de literatură,
16 conferinţe pe teme culturale, 18 seri de basm, 23 de vitrine de agitaţie
vizual-ideologică organizate pe întreg parcursul anului.
Biblioteca se menţine
pe o curbă ascendentă şi din punctul de vedere al celorlalţi
indicatori: fondul de carte a crescut cu 8.851 de volume, ajungând la 77.499;
creşterea putea fi mai mare dacă suma pentru achiziţia de carte
din bugetul de 40.000 lei pentru 1959 s-ar fi corelat cu preţurile în
urcare ale cărţilor; numărul cititorilor s-a ridicat la 14.879,
iar cel al vizitelor, la 107.218, ceea ce a însemnat o frecvenţă
medie zilnică de 363 cititori.
La
nivel administrativ, s-au produs următoarele evenimente: biblioteca are,
în sfârşit, o dactilografă şi, extrem de important, de la
01.01.1959 primeşte personalitate juridică, având patrimoniu distinct
şi cont propriu în bancă, putând astfel face plăţi fără
intermediar. Este adevărat că ea nu a putut beneficia de toate
prerogativele Decretului nr. 31/1954, întrucât nu i s-a permis angajarea de
personal sau desfacerea contractelor de muncă, dar noul statut juridic îi
conferă, totuşi, o libertate sporită şi simplifică
enorm circuitul birocratic existent între bibliotecă şi furnizorii de
c