De la Memorie şi cunoaştere locală

Salt la: Navigare, căutare

Cuprins

[modifică] Inaugurarea festivă a Spitalului evreiesc (azi Clinica Medicală III)

Ideea fost lansată pentru prima dată în 1907, când s-a pus problema înființării unui spital evreiesc, așa cum funcționa deja din 1830 la Oradea. Ea fost reluată în 1920, pentru ca, în data de 17 iulie 1921, delegaţii comunităţilor evreieşti din Cluj şi cei ai organizaţiilor sioniste să creeze Asociaţia Naţională a Spitalelor Evreieşti, care avea ca obiectiv să pună pe picioare o instituţie sanitară proprie. Sarcina asociaţiei ar fi fost să creeze condiţiile financiare pentru construirea şi susţinerea spitalului. Industriașul Miksa Wertheimer a fost invitat să ocupe funcţia de preşedinte, iar avocatul Păllák Sándor, pe cea de secretar principal.

A început activitatea de strângere de fonduri, însă doar după câțiva ani asociația a reușit să obțină banii necesari pentru deschiderea instituţiei. Un rol decisiv l-a avut donația lui Dávid Sebestyén, unul din cei mai mari întreprinzători în construcții din Transilvania. La recomandarea şef-rabinului ortodox din Cluj, Akiba Glasner, Sebestyén a donat un teren situat central, parţial construit, pentru ridicarea spitalului. Acest teren, evaluat la 3 milioane de lei, corespundea dezideratului construirii spitalului. Asociaţia Spitalelor s-a reactivat sub conducerea avocatului József Sebestyén, fiul lui Dávid Sebestyén, tatăl devenind membru de onoare al acesteia. Organizarea medicală a fost încredințată medicului Steiner Pál alături de alți medici, precum Mezei Sándor, Heller József și Hamburg József. În primăvara anului 1928, societatea număra deja 800 de membri. Pentru cauza spitalului evreiesc din Cluj, s-au activat grupuri de sprijin din alte localități, care în vara anului 1928 au ajuns 18.

La 20 mai 1928, în câteva construcții transformate, s-a deschis ambulatorul, în care, 32 de medici, pentru câteva ore săptămânal, prestau servicii medicale gratuite. Ca urmare a nevoii extinderii, tot mai evidentă, pe baza proiectelor inginerului Devecseri Emil, s-a trecut la modificarea unor construcții existente pe acest teren. Astfel, la 10 noiembrie 1929, au fost înființate aici secțiile de chirurgie, obstretică-ginecologie, oftalmologie, röngen. Spitalul cu 28 de paturi, avea o sală de operații bine dotată. În perioada cuprinsă între noiembrie 1929 şi septembrie 1930, spitalul a tratat 437 de bolnavi, dintre care 215 proveneau din afara Clujului, din mediul rural. Spitalul îngrijea şi bolnavi creştini şi oferea tratament gratuit mai multor persoane. În perioada menţionată, din totalul de 6.349 de zile de tratament, 1.996 au fost gratuite.

Un nou pas în planul de extindere a fost construcția unei noi clădiri de spital, corespunzătoare celor mai moderne pretenții. Proiectul și activitatea de construcție au fost realizate de firma Strasser și Öhlbaum, sub supravegherea inginerului Heves Vilmos. Astfel, în anul 1931, spitalului i s-a adăugat o nouă aripă, deschizându-se o secţie pentru copii, una de medicină internă şi un laborator.

Inaugurarea festivă a spitalului, care a avut loc la 6 septembrie 1931, fost un adevărat eveniment al orașului. La acesta au participat nu numai membrii elitei comunităţii evreieşti, ci şi reprezentanţi ai conducerii oraşului şi ai Universităţii. Au fost prezenţi și au luat cuvântul Victor Hodor, secretar de stat transilvănean, Iuliu Haţieganu, rectorul Universităţii, Victor Papilian, decanul Facultăţii de Medicină din Cluj. Municipalitatea a fost reprezentată de Sebastian Bornemisa. Șef-rabinul Glasner a ținut predica în limba germană. Și spitalul evreiesc din Oradea a fost reprezentat la festivitate. Secretarul principal Neufeld Jenő a prezentat câteva date statistice pentru a ilustra activitatea de până atunci a spitalului: 14.000 de bolnavi tratați ambulator, 940 de bolnavi spitalizați, 400 de operații mari efectuate și 185 de nașteri asistate. La final, rabinii au inaugurat lăcașul de cult al spitalului. În noua clădire a spitalului erau deja 85 de paturi, fiind accesibile bolnavilor aproape toate specialitățile medicale. Instituția s-a numit de acum Spitalul Evreiesc „Sebestyén Dávid și soția”

Între anii 1927-1930, directorul adjunct al spitalului evreiesc a fost dr. Fenichel Mór, care din anul 1930 a devenit directorul instituţiei. Spitalul obişnuia să organizeze cursuri separate pentru asistente medicale şi a înfiinţat Ordinul „Estera” al Asistentelor şi Îngrijitoarelor Evreice. În scurt timp, Spitalul Evreiesc a devenit unul dintre cele mai dotate instituţii de sănătate din ţară şi se putea mândri cu un corp medical format din profesionişti recunoscuţi. Aici au lucrat mai mulţi medici recunoscuţi, cum ar fi dermatologul de talie europeană dr. Ede Goldberger, internistul dr. Mór Fenichel, chirurgul dr. Marcell Haas, asistent universitar la Universitatea din Breslau, dr. Marcell Roth, conferenţiar la clinica română de chirurgie. Societatea Medicilor „Paul Ehrlich”, înfiinţată în 1930, îşi desfăşura activitatea pe lângă Spitalul Evreiesc. În perioada interbelică, Societatea era cotată ca fiind una dintre cele mai prestigioase organizaţii profesionale din Cluj. Domeniul ei de activitate includea organizarea de prelegeri şi conferinţe şi apărarea drepturilor membrilor corpului medical.

În anul 1936, spitalul a tratat 2200 bolnavi. Bolnavii trataţi, aparţinând altor confesiuni, reprezentau un procent de 50% din totalul de bolnavi asistaţi în cadrul spitalului .

Spitalul a fost naționalizat în 1948. Așezământul medical cunoscut ca Spitalul Evreiesc de Stat, avea 90 de paturi, 16 medici, 18 asistente. În 1952 spitalul a devenit Clinica de Interne III (Clinica medicală III), în fruntea căreia a fost numit profesorul Iuliu Hațieganu, reabilitat între timp. În zilele noastre, instituția poartă numele medicului internist Octavian Fodor.

[modifică] Bibliografie

  1. Florea Marin, Facultatea de Medicină, şcoala medicală clujeană şi spitalele din Cluj (1500-200) : Scurt istoric, Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2004, p.147.
  2. Gaal György, A kolozsvári Zsidó Kórház, la https://www.orvtudert.ro/images/PDF/2016_2/2016_2_7.pdf
  3. Gidó Attila, Două decenii. Evreii din Cluj în perioada interbelică la https://docplayer.hu/83166064-Gido-attila-doua-decenii-evreii-din-cluj-in-perioada-interbelica.html
  4. Lőwy Dániel, A téglagyártól a tehervonatig : Kolozsvár zsidó lakosságának története, Kolzsvár, Erdélyi Szépmives Céh, 1998, p.35-36.