De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Istoric
Pe colțul nordic al Pieței Avram Iancu, la intersecția bulevardului 21 Decembrie 1989 cu strada Cuza Vodă, se află clădirea Institutului Teologic Protestant din Cluj-Napoca. Dacă istoria instituției de învățământ teologice coboară până în secolul al XVI-lea, când apare primul curs pentru formarea preoților protestanți în cadrul Colegiului Unitarian din Cluj, cea a clădirii în care se află astăzi instituția de mai sus este mult mai nouă, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Cu toate acestea, terenul de sub clădire are și el o istorie interesantă: cumpărat în 1764 de judele István Pataki pentru a face un han, e lăsat moștenire bisericii reformate cu interdicție de vânzare și pentru susținerea bisericii care se afla puțin mai departe, pe actualul bulevard 21 Decembrie 1989. Ajuns într-o stare de degradare fizică destul de înaintată, cauzată de chiriași, hanul de pe colțul celor două străzi și parcela din jurul lui au trebuit să facă loc proiectului noii clădiri a Facultății Teologice Evanghelico-Reformate a Eparhiei din Ardeal, ale cărei porți pentru studenți s-au deschis la 15 septembrie 1895.
Construcția noului edificiu al teologiei protestante clujene a fost realizată în urma unui concurs public, câștigat de proiectul arhitectului budapestan Gyula Feszty și apoi pus în aplicare de Benedek Endstrasser, în doi ani de zile, fiind inaugurată în toamna anului 1985, în prezența prim-ministrului maghiar, baronul Dezső Bánffy și a ministrului cultelor și educației, Gyula Wlassics.
În această instituție au fost pregătiți, de-a lungul existenței sale, preoții și teologii protestanți, proveniți mai ales din rândurile comunității creștine maghiare din Cluj și Transilvania. După al Doilea Război Mondial, în urma instaurării regimului comunist în România, legea cultelor din 1948 a impus o limitare a învățământului teologic, inclusiv pentru protestanții maghiari, dar fără a-l elimina; el a existat în cadrul Institutului Teologic Protestant Unic de Grad Universitar de la Cluj, unde erau pregătiți preoții calvini, unitarieni și cei evanghelici, având o secție separată la Sibiu, pentru evanghelicii de etnie germană.
[modifică] Arhitectură
Sub aspect arhitectural, noua construcție teologică are două fațate principale, îmbinate de o frumoasă cupolă pătrată, având o deschidere unghiulară la cele două artere de mai sus mai mare de 90 de grade, ceea ce nu reprezenta, totuși, pentru rigorile arhitecturale de atunci, o mare problemă. Și compartimentarea interioară este puțin diferită între cele două aripi principale: dacă spre piață, avem un parter și un etaj cu o sala festivă concepută pe două niveluri, cu o tribună a orgii și ziduri decorate cu portrete ale fondatorilor și donatorilor, sugerând că aici este, de fapt, fațada principală și intrarea în edificiu, pe cea dinspre str. Cuza Vodă se văd clar trei niveluri – parter și două etaje -, sub care se află un mezanin. Eclectismul construcției, cu elemente clasice, dar și baroce, este completat, într-un mod armonios, de numeroasele ferestre, unele drepte, altele boltite, care asigură o iluminare bună a spațiilor interioare.
[modifică] Bibliografie
- Cluj-Napoca. Ghid turistic, istoric, cultural / György Gaal. - Cluj-Napoca: Editura Tortoma, 2014, p. 253-254, ISBN 978-973-8995-17-8;
- Așezăminte de cult și de cultură din Cluj-Napoca / Ioan Ciorca. - Cluj-Napoca: Editura Napoca Nova, 2016, p. 88-92, ISBN 978-606-8529-95-0;
- http://proteo.cj.edu.ro/ro/institut/misiune/consultat la 1 martie 2019.
