De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Istoric
Primele date mai concrete despre piaţă datează de la mijlocul anilor 1700. Pe latura pe care azi este situat Teatrul Naţional „Lucian Blaga”, la mijlocul anilor 1700, un ofiţer numit Trencseni Ferenc, a îngrădit cu scânduri un teritoriu destul de mare, folosindu-l drept câmp de instrucţie pentru soldaţii săi. Cum această zonă a fost denumită de locuitori cetatea Trencin, piaţa a rămas cunoscută ca Trencin. Oraşul s-a împotrivit, dar numai spre sfârşitul secolului a reuşit să elibereze zona.
În cursul secolului al XIX-lea a fost aici depozit de lemne şi cărbune, piaţă de animale, piaţă de lemne, la un moment dat s-a dorit mutarea aici a pieţei mari. Apoi, apropierea liniei ferate de Piaţa Mihai Viteazul, a decis ca aceasta să fie mutată acolo. Pe acest loc s-a conturat o piaţă ornamentală.
Ulterior, pe măsură ce laturile pieţei au fost construite, au primit denumiri separate. Latura estică a devenit „şirul Cetatea Trencin” (Trencinvár-sor), cea de vest „şirul Pieţei de lemne” (Fapiac-sor), partea din faţa Palatului de Justiţie şi al cazărmii „Şirul Cazărmii mari” (Nagykaszárnya-sor). Latura nordică prefigura zona exterioară a străzii Ungurilor (Külső Magyar utca).
[modifică] Toponimie
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, s-a început construirea aici a unui nou centru civic, proiectat să fie compus din două pieţe, una în continuarea celeilalte.
Piaţa sudică este cea cunoscută azi sub numele de Piaţa Ştefan cel Mare.
Piaţa nordică, care se află în jurul Catedralei Ortodoxe, a fost numită iniţial Piaţa EMKE, aceasta în condiţiile în care, Societatea Culturală a Maghiarilor din Transilvania (EMKE), îşi construise sediul aici. Cum EMKE a fost nevoită să-şi vândă sediul, în anul 1906, an aniversar Bocskai, piaţa a fost redenumită Bocskai.
După 1923, piaţa a purtat numele de Cuza Vodă. În timpul celui de-al doilea război Mondial a purtat numele de Hitler, iar după acesta Malinovski. În anul 1964 a fost botezată Piaţa Victoriei, pentru ca în anul 1993 să devină Piaţa Avram Iancu.
[modifică] Clădiri reprezentative şi instituţii
Pe colţul Pieţei Avram Iancu, cu o latură desfăşurată pe strada Dorobanţilor, se află palatul de Finanțe. Pe această latură a pieţei mai pot fi amintite Palatul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Clujului (Piaţa Avram Iancu), vechiul sediu al Administraţiei Domeniilor Forestiere ale Statului, în care funcţionează şi Seminarul Teologic Ortodox. La intersecţia pieţei cu Bulevardul 21 Decembrie, pe colţul nord-estic se află Regionala CFR sau Palatul E.M.K.E. (Piaţa Avram Iancu), ridicată de Societatea Culturală a Maghiarilor din Transilvania (EMKE).
Mai poate fi amintită Clădirea Institutului Teologic Protestant, situată pe latura nordică a pieţei, pe colţ, la intersecţia cu strada Cuza Vodă. Pe colţul opus se ridică Palatul Prefecturii (Bulevardul 21 Decembrie 1989) în care a funcționat o vreme și Consiliul judeţean Cluj, construită iniţial pentru Camera de Comerţ şi Industrie din Cluj. Clădirea Cercului Militar Cluj, situată pe aceeaşi latură a pieţei, a fost construită tot de Camera de Comerţ şi Industrie Cluj, cu destinaţia de sediu pentru bursă.
[modifică] Biserici
În centrul pieţei se află construcţia monumentală a Catedralei Ortodoxe.
[modifică] Monumente
În perioada care a urmat celui de-al doilea Război Mondial şi până în anul 1990, în faţa şi în spatele catedralei erau două monumente, Monumentul ofiţerilor sovietici şi „Tancul”, mutate în Cimitirul Eroilor, pe parcela destinată soldaţilor sovietici.
În anul 1993, în faţa catedralei a fost amplasată Statuia lui Avram Iancu, iar în spatele acesteia, în anul 1996, Monumentul Glorie Ostaşului Român.
[modifică] Bibliografie
- Kalauz a régi és az új Kolozsvárhoz : Kolozsvári séták/Gaal György .- Kolozsvár : Korunk, 1992, p. 104-108.
- Povestea „oraşului comoară”. Scurtă istorie a Clujului şi monumentelor sale/Lukács József .- Cluj-Napoca : Biblioteca Apostrof, 2005, p.93-97. ISBN 973-9279-74-0
