De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Istoric
Prima grădină botanică din Cluj a apărut la începutul secolului al XIX-lea, când s-a amenajat un parc botanic în partea de sud a cetății Clujului, într-o zonă cuprinsă între actualele străzi Mihail Kogălniceanu și Avram Iancu. Meritul în organizarea acesteia l-a avut botanistul amator Wolfgang Cserey, pasionat de plante și studierea speciilor de arbori, cel care a avut și inițiativa înființării ei. Această grădină, însă, arăta mai mult ca un parc decât ca o grădină botanică, după toate regulile științifice de organizare, astfel că abia după înființarea Universității Regale Maghiare din Cluj, în 1872, a fost organizată o asemenea grădină, pe un teren donat de contele Mikó Imre în zona Clinicilor Medicale universitare.
De la înființare și până la sfârșitul Primului Război Mondial, grădina botanică de pe lângă universitatea clujeană s-a aflat mereu în organizare și în căutarea celor mai bune soluții de dezvoltare. Cu toate că erau botaniști pasionați, directorii acesteia n-au reușit, până la începutul secolului al XX-lea, să o transforme într-o adevărată grădină botanică. Fără fonduri suficiente, primul director al grădinii clujene, A. Kanitz, care a condus instituția mai bine de două decenii, între 1872 și 1896, a realizat doar o mică seră pentru plante tropicale, în timp ce mare parte din teren a rămas neamenajat.
Abia sub conducerea celui de-al treilea director, Aladár Richter (1901-1913), s-a reușit achiziționarea unui teren mai mare și mai potrivit pentru amenajarea unei grădini botanice de nivel european (1910). Terenul cumpărat se afla în partea de sud a orașului, într-o zonă cu pantă destul de mare și ondulații, foarte bun din punct de vedere peisagistic, dovedindu-se până astăzi a fi fost soluția cea mai bună pentru oraș.
Pasul decisiv spre organizarea unei grădini botanice după toate rigorile științifice a fost făcut abia după Primul Război Mondial, când universitatea clujeană a trecut sub administrația autorităților românești și, implicit, și grădina botanică a acesteia. În primăvarea anului 1919, o comisie de specialiști români a fost delegată să preia universitatea clujeană, printre ei regăsindu-se și profesorul Alexandru Borza, delegat pentru specialitățile biologice din cadrul universității. Profesorul Borza concepe un amplu plan de organizare, extindere și modernizare a grădinii botanice, împletind armonios principiile filogeniei plantelor și fitografiei cu cele ale ecologiei și cu rafinamentul artistic. Printre primele acțiuni realizate s-a numărat cumpărarea mai multor parcele de teren, peste care trece un pârâu cunoscut ca „Pârâiașul Țiganilor”, ceea ce-i conferă grădinii un aspect sălbatic și romantic, în același timp.
Partea administrativă a grădinii botanice a fost și ea mult îmbunățită, prin reconstruirea locuințelor pentru personal, construirea unor sere noi și a instalațiilor de apă, inclusiv a unui castel de apă, din vârful căruia se poate admira și astăzi panorama grădinii și a orașului. Deschiderea oficială pentru public are loc în 25 iunie 1925. Între 1930 și 1935, se mai adaugă clădirea Institutului Botanic, care adăpostește azi Muzeul Botanic și cel mai mare herbar al României. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, grădina a fost condusă de autoritățile maghiare de ocupație. După război, instituția a fost dotată cu un complex de mari sere pentru plante și arbori exotici, de pe alte continente.
[modifică] Organizare
Grădina Botanică din Cluj poartă numele lui Alexandru Borza, directorul care a contribuit cel mai mult la organizarea acesteia într-o instituție academică și de mare interes turistic local. Suprafața acesteia este de 14 ha, împărțite în mai multe sectoare: ornamental, fitogeografic, sistematic, economic, complexul de sere și sectorul destinat persoanelor cu deficiențe de vedere, creat în ultimii ani. Între aceste sectoare, cel ornamental este dedicat mai ales publicului larg, care poate admira o varietate mare de flori de sezon (trandafiri, gladiole, lalele, dalii, crini, narcise, zambile, etc). Sectorul fitogeografic cuprinde plantele din diferite regiunie ale țării, dar și celebrele Grădină Japoneză și Grădină Romană, favoritele vizitatorilor pentru fotografii și relaxare.
Partea academică și de cercetare este asigurată în cadrul Institutului Botanic și a Herbarului. Acesta din urmă cuprinde o colecție de 750.000 de plante presate, holotipuri pentru anumite specii de plante, dar și herbarele unor mari personalități botanice precum: Baumgarten, Porcius și Borza. Totodată, monumentala lucrare în 13 volume Flora României se bazează și pe exponatele din acest Herbar. Datorită acestor valori, Grădina Botanică din Cluj are legături cu aproximativ 450 de grădini similare din toată lumea, dar și cu institute de cercetare și biblioteci. Sub aspect turistic, Grădina Botanică din Cluj se numără printre cele mai vizitate locuri din Cluj-Napoca, cu un număr de peste 150.000 de vizitatori anual.
[modifică] Bibliografie
- Cosmin Cătălin Rusu, Re-Descoperim Clujul, III, Cluj-Napoca, Școala Ardeleană, 2018, p. 180.
- Dan Fornade, Personalități clujene (1800-2007). Dicționar ilustrat, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2007, p. 88-89.
- https://www.scribd.com/presentation/428126422/Gradina-Botanica-Cluj/ consultat la 13 nov. 2023.
- https://www.ubbcluj.ro/ro/structura/unitati/gradina_botanica/ consultat la 13 nov. 2023.
