De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Date biografice
N. 11 august 1891, Șerbănești – Poduri, jud. Dâmbovița – d. 1 aprilie 1982, Barcelona, Spania. Istoric, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române.
Studii secundare la Pitești, apoi universitare la București, unde obține o licență în drept, litere și filosofie. În anul 1918, Constantin Marinescu susține o teză de doctorat în litere. Pleacă câțiva ani în Franța, unde își continuă specializarea în istorie universală la Universitatea Sorbona din Paris și la École Nationale des Chartes.
[modifică] Activitate
După revenirea în țară, este numit profesor la Universitatea „Daciei Superioare” din Cluj, unde predă cursul de istorie universală și bizantinologie timp de două decenii (1923-1943). În același timp a fondat și condus Institutul de Istorie Universală din Cluj, unde-l va avea ca asistent și colaborator apropiat pe Francisc Pall, continuatorul său în cercetările de istorie medievală. Totodată, a fost un colaborator apropiat al marelui istoric Nicolae Iorga. De altfel, după asasinarea acestuia de către legionari în noiembrie 1940, Constantin Marinescu este numit director la Școala română de la Fontenay-aux Roses din Paris, iar după alți doi ani este numit profesor de istorie la Universitatea din București.
După 1945, Marinescu pleacă în Franța, de unde refuză să se mai întoarcă după instaurarea regimului comunist, mai ales că noile autorități ale statului l-au exclus din Academia Română, al cărei membru corespondent fusese încă din 1928. Cariera sa universitară continuă la mai multe universități din Europa, publicând studii de istorie medievală universală și colaborând la numeroase publicații. Printre altele, a fost o voce care s-a auzit inclusiv la postul de radio Europa Liberă, atunci când anumite evenimente istorice erau falsificate de către istoriografia oficială românească. Acesta a fost și cazul unei note din „Magazin Istoric” din 1970 despre primul Congres de bizantinologie, organizat la București în 1924, sub conducerea lui Iorga, prin care se afirma în mod fals că URSS fusese reprezentat oficial la acest congres. În realitate, specialistul „sovietic” era istoricul Nikodim Kondakov (1844-1925), autoexilat în Occident și oponent al regimului bolșevic.
[modifică] Publicații
- Compte-rendu du premier Congrès international des études byzantines (1924)
- Înființarea mitropoliilor în Țara Românească și în Moldova (1924)
- Școala Istorică Raționalistă. Concepție și metodă (1925)
- Notes sur les Catalans dans l’Empire Byzantin pendant le règne de Jacques II. 1291-1327 (1925)
- Mélanges d'histoire générale (1927)
- Notes sur les corsaires au service d’Alphons V d’Aragon, roi de Naples (1927)
- Le Pape Calist III (1455-1458). Alfons V d’Aragon, roi de Naples et l’offensive contre les Turcs (1935)
- Jacques Basilicos, „le despot”, prince de Moldavie (1561-1563) (1938)
- Notes sur quelques ambassadeurs byzantins en Occident à la veille de la chute de Constantinople sous les Turcs (1950)
- De nouveau sur les relations de Manuel II Paléologue (1391-1425) avec l’Espagne (1953)
- Documentos sobre relaciones internacionales de los Reyes Catolicos (1956)
- La politique orientale d'Alfonse V d'Aragon, roi de Naples (1416-1458) (1994)
[modifică] Afilieri
- Membru corespondent al Academiei Române (1928)
- Membru al Academiei Regale de Litere din Barcelona
- Membru al Societății de Geografie din Lisabona
- Membru al Societății Regale de Litere și Științe din Boemia
- Membru al Comisiei Internaționale a Marilor Descoperiri Geografice
[modifică] Premii și distincții
- Cavaler al Legiunii de Onoare (Franța)
[modifică] Bibliografie
- Membrii Academiei Române din Transilvania: dicționar, Cluj-Napoca, Editura Academiei Române, 2016, p. 195-196.
- Dan Fornade, Personalități clujene (1800-2007). Dicționar ilustrat, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2007, p. 192.
- https://moldova.europalibera.org/a/nostalgia-vocilor-(v)---prof-univ-constantin-marinescu-%C3%AEmpotriva-falsific%C4%83rii-istoriei/29741602.html/ consultat la 19 oct. 2023.
- J. Piatier, Comment Alphonse d’Aragon fit de la Toison d’or un instrument de gouvernement, pe https://www.monde-diplomatique.fr/1956/12/PIATIER/22000/ consultat la 19 oct. 2023.
- https://hiphi.ubbcluj.ro/SD_ICC/prezentare/ consultat la 19 oct. 2023.
