De la Memorie şi cunoaştere locală
Cuprins |
[modifică] Istoricul clădirii
La intersecția străzilor Horia și Dacia din Cluj-Napoca se află o clădire cunoscută sub numele de Palatul Urania. Clădirea, finalizată în 1910, a fost comandată de către antreprenorul András Udvari, de proiect ocupându-se arhitectul maghiar Géza Kappéter, iar de construcția propiu-zisă József Steiner.
[modifică] Detalii arhitecturale
După finalizare, Palatul Urania a fost una dintre construcțiile reprezentative ale orașului Cluj, fiind inspirat de stilul Secession vienez. De altfel, se consideră că această clădire ar fi o replică locală a unui alt Palat Urania, mai cunoscut, cel de la Viena. Asemănarea dintre ele nu se datorează doar numelui comun, ci și scopului pentru care au fost ridicate. Astfel, cele două palate, de la Viena și Cluj, deși au avut arhitecți și constructori diferiți, au avut încă din proiectare aproape aceeași destinație: cinematograf, casă de cultură și observator, la Viena, cinematograf, spații comerciale și locuințe private la Cluj. Palatul clujean a găzduit primul cinematograf adevărat al Clujului, numit Urania, apoi 23 August (după 1964), iar după perioada comunistă, Favorit. După o amplă renovare la interior și exterior în 2015, Palatul funcționează sub numele Centru Cultural Urania Palace.
La data construcției, clădirea era una dintre cele mai solide din Cluj, fiind construită din beton armat. Structural, palatul este compus din parter și trei etaje, cu două fațade principale aliniate la cele două străzi pomenite mai sus, întretăiate de un colț rotunjit. Acesta este de altfel, elementul stilistic cel mai important al clădirii, fiind reliefat vertical prin două mici cupole dispuse pe acoperiș la începutul celor două fațade, dând impresia unor mici globuri pământești. De la aceste elemente arhitecturale provine, de altfel, numele cu ecouri grecești mitologice.
Sala de cinematograf avea o capacitate de 500 de locuri, beneficiind de încălzire centrală și ventilație. În ianuarie 1927, acoperișul Palatului Urania a fost cuprins de flăcări, chiar în timpul prezentării filmului „Taras Bulba”, provocând o mare panică printre spectatorii aflați în sală. În urma incendiului, acoperișul a ars în întregime, restul clădirii nefiind afectat. Cu acest prilej, proprietarul clădirii ar fi declarat presei clujene și suma pe care a plătit-o pentru ridicarea construcției cu peste 15 ani mai devreme – 500.000 coroane aur.
[modifică] Bibliografie
- György Gaal, Cluj-Napoca. Ghid turistic, istoric, cultural, Baraolt-Cluj-Napoca, Editura Tortoma-Asociația Kolozsvar Tarsaság, 2014, p. 279-280. ISBN 978-973-8995-17-8.
- „Patria”, Anul IX, Nr.5, 11 ianuarie 1927, p. 3.
- Ioan Ciorca, Leonard Horvath, Elena Stanciu (eds.), Așezăminte istorice de patrimoniu din Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, Ed. Napoca Star, 2011, p. 155-158.
