Pagina principala
Pagina 1 | Pagina 2 | Pagina 3 | Pagina 4 | Pagina 5

Aceasta linie directoare acopera o seride de probleme juridice cheie, i.e. Confidentialitatea si protectia datelor, cifrarea, comertul electronic, autentificarea si semnaturile digitale, utilizarea softurilor de filtrare si drepturile proprietatii intelectuale in masura in care afecteaza metadatele.

PROBLEME LEGATE DE POLITICI

Este evidenta nevoia de educatie si publicitate in aceste domenii. Aceasta afirmatie este adevarata mai ales pentru anumite domenii cum ar fi softurile de filtrare, unde bibliotecile vor fi inevitabil prinse in mijlocul unui conflict intre adeptii cenzurii si partizanii fluxului liber al informatiilor, sau politica criptografica, unde tensiunile dintre guvernele care doresc prerogative pentru decriptarea materialelor codate si cele care prefera confidentialitatea devin acute. Aceste domenii sunt politice si, in consecinta, bibliotecile trebuie sa dezvolte politici pentru a-si putea apara viguros pozitiile.
Exista o nisa de piata in care bibliotecile publice pot patrunde ca Parti Terte de Incredere reprezentand utilizatorii de comunicatii cifrate.
Dezvoltarea semnaturilor digitale si a comertului electronic va afecta in curand bibliotecile publice, si ele trebuie sa ia masuri pentru a tine pasul cu implicatiilor tehnice si comerciale ale acestei dezvoltari.

LINII DIRECTOARE PENTRU PRACTICI DE CALITATE

Initiative, coduri de practici sau exemple de practici optime au fost identificate in sectorul bibliotecilor publice europene. SUA, Canada si Australia furnizeaza modele de roluri,dar din cauza diferentelor existente in cultura legislativa si mediul juridic, aceste modele trebuie amendate pentru a putea fi utile in context european.

AGENDA VIITOARE

Se simte nevoia de a educa personalul de biblioteca, mai ales in domenii precum protejarea de date, tehnologia si politicile de codare, autentificare si semnaturi digitale, directivele e-comertului si implicatiile lor, alternative la softurile de filtrare si IPR in metadate.

Sunt necesare actiuni de lobby pe langa guverne pentru ca eventualele schimbari legislative sa tina cont de nevoile bibliotecilor.
Managerii de biblioteca trebuie sa devina mai constienti de numeroasele obligatii care apar din cauza utilizarii de catre patroni si angajati a noilor tehnologii.

Bibliotecile publice trebuie sa fie la curent cu toate initiativele relevante pentru protejarea minorilor si a altor cetateni vulnerabili de continutul nociv de pe Internet.

Bibliotecile publice trebuie sa ia in considerare oportunitatile de piata datorate noilor dezvoltari, in special ca Parti Terte de Incredere.
Bibliotecile publice trebuie sa participe la contracte de cooperare pentru lucrari de dezvoltare care au ca scop crearea metadatelor
Bibliotecile publice ar trebui sa faca schimb de exemple cu cele mai bune practici in toate aceste domenii, prioretizand in prima instanta softurile de filtrare.

Cursurile scolilor de biblioteconomie ar trebui sa acopere toate problemele din acest pachet de lucru.

EBLIDA sau alte organizatii responsabile ar trebui sa organizeze conferinte si seminarii, sa publice exemple de cele mai bune practici din Europa si din restul lumii si ar trebui sa asigure un serviciu de relatii si informare curenta asupra noutatilor in domeniu

Bibliotecile publice care au initiative sau au pus la punct coduri de practici ar trebui sa le impartaseasca cu toate celelalte biblioteci interesate.

DOMENIU

Aceasta linie directoare se ocupa de urmatoarele probleme: politicile CE, confidentialitatea si protectia datelor, cifrare si autentificare, softuri de filtrare, IPR in metadate.

PROBLEME LEGATE DE POLITICI

Cititorii ar trebui sa noteze ca virtual nu s-au publicat exemple de cele mai bune practici sau politici in aceste domenii, in ciuda faptului ca reprezinta probleme de mare importanta. Situatia va fi comentata la sfarsitul raportului.

UE a adoptat un mare numar de Directive al caror scop este de a incuraja dezvoltarea unei societati informationale. In plus, UE a publicat documentele discutiilor si a organizat mai multe conferinte si audieri relevante.

Importanta initiativei UE nu poate fi sub-estimata.In multe privinte, UE este liderul mondial in ceea ce priveste dezvoltarea unui cadru regulator pentru societatea informationala, si multe din aceste initiative au semnificatie pentru bibliotecile publice.

Directiva comertul-E

Directiva commertul-E nr. 00/31/EC cere statelor membre sa ia masuri ca legislatia lor sa permita incheierea de contracte prin mijloace electronice. In acelasi timp, Directiva limiteaza responsabilitatea furnizorilor de servicii pe internet (ISP) in anumite situatii in care ei nu sunt decat simpli transportori si nu pot controla continutul mesajelor trimise.

Directiva este aplicabila tuturor tipurilor de comert-e si, din aceasta cauza, este relevanta oriunde bibliotecile publice desfasoara activitati comerciale electronice cu parti terte. Acest lucru include, de exemplu, asigurarea serviciilor de livrare a unor documente electronice si primirea de cereri de documente sau alte materiale prin e-mail. Regulile ISP sunt semnificative pentru bibliotecile publice care isi gazduiesc propriile pagini Web. Desi Directiva va afecta multe biblioteci publice, este putin cunoscuta. Ea trebuia implementata in statele membre pana in ianuarie 2002. Multe state membre au adoptat deja Directiva.

Problema politica cheie - Guvernele sunt hotarate sa adopte si alte legi si initiative care sa incurajeze comertul-e.

Directiva semnaturilor electronice

Directiva pentru e-semnatura (Directiva 1999/93/EC) a intrat in vigoare in ianuarie 2000 iar Toate statele membre ar fi trebuit sa o implementeze pana la data de 19 iulie 2001. Scopul ei este de a facilita utilizarea semnaturilor-e si de a contribui la recunoasterea lor legala. Directiva a stabilit cateva standarde de autentificare minime inainte ca legea sa fie obligata sa accepte semnaturile-e.Conform acestor standarde semnatura este:

Legata in mod unic de semnatar;

Capabila de a identifica semnatarul;

Creata de un mijloc care poate fi tinut sub controlul sau unic de semnatar;

Legata de datele la care este raportata in asa fel incat orice schimbare ulterioara ale acelor date este detectabila.

In practica, acest lucru poate fi realizat doar utilizand Criptografia publica cheie. Putine biblioteci folosesc curent astfel de metode si deci Directiva semnaturii electronice nu va avea un impact imediat asupra lor. Public Key Cryptography.

Conform acestei Directive, semnaturile electronice au aceasi valabilitate legala in Statele Membre ca si semnaturile de mana. Securitatea ramane una din cele mai mari temeri pentru toate tipurile de afaceri, dar expertii sustin ca este mult mai greu sa falsifici o semnatura electronica decat una traditionala.

Punct politic cheie - Guvernele sunt convinse ca semnaturile electronice trebuie sa posede un statut identic cu cel al semnaturilor de mana.

Protectia datelor

Se crede, justificat sau nu, ca guvernele si numeroase organizatii din sectorul privat culeg din rutina informatii despre persoane individuale din motive dintre cele mai diverse, de la bona fide la unele sinistre. Multe dintre ele sint colectate usor si convenabil prin mijloace electronice. Legislatia care se refera la protectia datelor este preocupata de manipularea oricaror informatii despre persoane. Aceasta manipulare se poate face in forma computerizata sau in alte forme cum ar fi sistemele de indosariere manuala, inregistrarile pe benzi, imagini CCTV adnotate etc

Legea pentru protectia de date se aplica la informatiile despre persoane, indiferent daca este vorba de informatii inofensive precum intrarile de autori in cataloagele de biblioteca, de informatii moderat sensibile cum ar fi adresele si numerele de telefon sau de informatii extrem de delicate: caziere, trecut medical, preferinte sexuale. Directiva UE asupra protectiei de date face din informatiile personale sensibile subiectul unor reglementari extrem de stringente.

Legislatia care se refera la protectia de date cere organizatiilor care controleaza inregistrarile ce contin informatii personale despre persoane identificabile in viata sa intre in contact cu o autoritate competenta. In acelasi timp legislatia recunoaste persoanelor incluse in astfel de baze de date dreptul de a fi la curent cu existenta unor inregistrari despre ei si cu continutul acestor inregistrari. Exista exceptii care permit guvernului sau altor institutii aferente procesarea de date in cazuri care tin de prevenirea activitatilor criminale, securitatea nationala, colectarea de impozite etc. fara obligatia de a anunta subiectul acelor date.

In contrast cu UE, care a aprobat o Directiva (Directiva 95/46/EC) referitoare la protectia de date, trebuie notat ca SUA ofera doar protectie limitata la nivel federal. Directiva UE stipuleaza intre altele:

Utilizatorii de date trebuie sa inregistreze faptul ca utilizeaza date personale.

Subiectii au dreptul sa stie ca se detin date despre ei si sa verifice ce informatii anume sunt detinute.

Subiectii pot cere daune in justitie pentru prejudicii cauzate de date inexacte.

Utilizatorii de date trebuie sa se supuna unor principii si coduri de practica generale.

Exista exceptii care privesc probleme de securitate nationala, prevenirea de crime etc.

Trebuie sa existe sisteme care sa previna accesul neautorizat, stergerea sau modificarea inregistrarilor.

Utilizatorii de date trebuie sa ceara permisiunea subiectilor inainte de a le manipula datele personale.

Subiectii pot in anumite circumstante insista ca datele despre ei sa fie sterse.

Sistemele manuale ca si cele computerizate sunt sub acoperire.

Subiectii au dreptul sa stie cui au fost trimise datele despre ei.

Nu se poate lua nici o decizie despre subiect bazata doar pe informatiile obtinute din dosarele cu date personale.

Directiva UE ar fi trebuit implementata in toate Statele Membre pana la data de 24 octombrie1998, dar in fapt cateva dintre ele nu au facut acest lucru.

Directiva interzice transferul de date personale in afara ZEE (Zonei Economice Europene) care nu au "un nivel adecvat de protectie". Prin aceasta prevedere Directiva obliga tarile din afara ZEE sa adopte standarde de confidentialitate similare cu cele europene. Prevederea priveste in mod deosebit SUA, tara care virtual nu are in vigoare nici un fel de legislatie de protectie a datelor. Aplicarea ei naste insa doua intrebari: ce este "un transfer" si in ce consta "un nivel adecvat de protectie".

"Transfer" inseamna fie export de date, fie permisiune de accesare a datelor acordata persoanelor din strainatate. Introducerea de date personale pe Internet permite persoanelor din afara ZEE sa acceseze datele respective. Persoanele cu functii executive care calatoresc din MB in afara ZEE, sau compania Intranets care permite accesul utilizatorilor din afara ZEE, creaza la fel de multe probleme ca si formele de transfer mai evidente.

Se cunosc trei caracteristici cheie care pot arata existenta unui nivel adecvat de protectie:

Prezenta unei legi de protectie a datelor.

Drepturile subiectilor de a-si consulta propriile inregistrari, de a cere rectificari, si de a cere daune in justitie pentru date inexacte.

Prezenta unui organism de supervizare.

Inca nu este clar cat de ingust sau larg va fi definita adecvarea dincolo de aceste principii de baza. Probabil ca evaluarea va depinde de circumstantele particulare ale datelor ce se transfera.

In prezent SUA nu are legi federale de protectie a datelor. Pentru a evita aceasta problema a aparut ideea " porturilor sigure" in tarile din afara ZEE (mai ales in SUA). Acestea sunt companii care adera la un set de principii de confidentialitate. Orice date transferate sunt stocate in port si nu pot fi transferate nicaieri in alta parte pe teritoriul tarii respective. Porturile se supun voluntar unui set de princiipii aplicabile protectiei de date aprobate de UE, urmand ca ulterior sa intre in contact cu controlorii de date din UE. Datele personale nu pot iesi din aceste porturi fara masuri de prevedere implementate si aprobate.

Datorita acestor probleme, bibliotecile publice ar trebui sa fie extrem de atente cu materialele introduse pe Internet.

Punct politic cheie - disputa dintre SUA si UE inseamna ca bibliotecile prezente pe Web trebuie sa fie atente cu informatiile personale introduse pe paginile lor.

Cifrare si autentificare

Acum cand tranzactiile zilnice se fac electronic, oamenii trebuie sa fie siguri ca nu sunt interceptate sau modificate comunicatiile lor private acum cand se utilizeaza tot mai mult retelele globale. Daca nu au incredere in confidentialitatea si autenticitatea informatiilor electronice, ei s-ar putea intoarce la metode de comunicatie si de tranzactionari comerciale mai traditionale si, in consecinta, o buna parte din potentialul societatii informationale n-ar mai fi utilizat.

In fata acestui neajuns se recurge din ce in ce mai mult la tehnicii tot mai sofisticate de cifrare. Cifrarea este utilizata pentru a ascunde sau verifica continutul documentelor electronice si pentru a proteja fisierele de accese, modificari si furturi neautorizate. Cifrarea implica codarea unui text astfel incat sa nu poata fi citit daca este interceptat si este folosita cand se doreste confidentialitatea informatiilor. Totusi, se poate recurge la cifrare si din motive nelegitime. Aceasta perspectiva a obligat organismele care vegheaza la aplicarea legii sa ceara restrictii asupra codurilor care nu pot fi sparte. Partizanii confidentialitatii si reprezentanti ai grupurilor de afaceri se opun oricaror incercari de a restrictiona cifrarea argumentand ca orice limitare inseamna un atentat neloial la intimitatea persoanei si pericliteaza dezvoltarea societatii informationale.

SUA se opune de mult timp exportului de softuri de cifrare si a pledat pentru dreptul Agentiei Federale de a avea acces la cheile necesare pentru a decoda comunicatii. Atitudinea SUA fata de utilizarea cifrarii de catre parti terte s-a inasprit dupa atacurile teroriste de la Washington si New York din 11 Septembrie 2001.

Autentificarea este confirmarea electronica ca tu esti persoana care pretinzi ca esti. In acelasi timp autentificarea confirma ca mesajul asa cum a fost el primit nu a fost sub nici o forma modificat in drumul lui de la expeditor la destinatar. In ziua de azi oamenii trebuie sa fie siguri ca se pot angaja in tranzactii electronice cu acelasi grad de incredere care insoteste tranzactiile bazate pe documente scrise.

Cifrarea publica cu cheie, sau CPC, utilizeaza doua chei, o cheie publica disponibila pe scara larga si una privata cunoscuta doar de persoana sau serviciul care poseda cheile. Cheia publica poate fi transmisa necifrata prin linii nesigure, dar cheia privata trebuie sa ramana secreta. In felul acesta, distributia de chei se simplifica mult.

Problemele majore care stau in fata guvernului sunt intrebarile legate de dreptul guvernelor de a cere chei de la posesorii lor pentru a putea decoda mesaje, de crearea unor Parti Terte de Incredere care sa manipuleze cheile in numele partilor terte, si de rolul lor legal. Fundalul general pentru problemele cifrarii.

Autentificarea nu trebuie sa implice cifrarea. Sistemul ATHENS care a avut un succes atat de mare in Marea Britanie se bazeaza pe caractere de identificare si parola. El trebuie modernizat in viitorul apropiat si ar putea fi utilizat in principiu de orice biblioteca.

Punct politic cheie - tensiunea dintre guverne si libertinii civili ai generata de dreptul de a decoda mesaje. Care va fi pozitia bibliotecilor publice?

Soft-uri de filtrare

O problema majora pentru bibliotecile publice este precuparea ca utilizatorii pot trimite sau primi materiale considerate nepotrivite de la statiile de lucru pentru Internet. Principala preocupare o reprezinta materialele pornografice, dar si alte materiale, cele ce incita la ura rasiala, incurajeaza consumul de droguri, fac propaganda pro-terorista etc, stau in centrul atentiei. UE a emis cateva declaratii de pozitie privind protectia minorilor si a altor cetateni vulnerabili in fata exceselor cele mai nocive de pe Internet. Exista multe metode de a rezolva problema, dar cea care a atras in mod deosebit atentia este folosirea softurile de filtrare. Astfel de soft-uri ( pe piata exista deja mai multe variante) resping incercarile de a afisa sau regasi website-uri care contin cuvinte licentioase sau, in unele cazuri, tipuri de imagini (bazate pe nuditate indecenta).

Mai multe biblioteci au instalat astfel de softuri in incercarea de a rezolva presiunea la care sunt supuse pentru a preveni accesarea materialelor necorespunzatoare. Din pacate, studiile (unele finantate de UE) au demonstrat ca toate soft-urile actuale sunt prea simpliste, intrucat resping site-uri total inofensive datorita utilizarii intamplatoare a anumitor cuvinte si accepta multe altele, necorespunzatoare, doar pentru ca nu utilizeaza cuvintele in cauza. Au existat un numar de cazuri in toata lumea, atat cazuri formale ajunse la tribunal cat si decizii neformale, privind responsabilitatea bibliotecilor publice in legatura cu accesul oferit pe Internet. Grupuri si persoane ingrijorate fie au chemat bibliotecile in fata justitiei fie au facut presiuni acolo unde unii utilizatori au profitat de accesul oferit pentru a vedea materiale necorespunzatoare. In unele cazuri, s-au facut eforturi pentru a restrange pur si simplu accesul, ori s-a incercat impunerea folosirea unor soft-uri de filtrare. Asociatia Americana de Biblioteci (ALA) a aparat cu inversunare bibliotecile publice impotriva unor astfel de presiuni, eforturile ei fiind in general incununate de succes. Vezi de asemeneaa multimedia.

Pozitia legala a bibliotecilor publice depinde de traditiile juridice din tara in chestiune si de dorinta bibliotecarilor de a rezista cenzurii externe. UE elaboreaza politici privind utilizarea sigura a Internet-ului si este important ca biliotecile publice sa se implice activ la elaborarea si implementarea acestor politici.Intrucat subiectul este deosebit de problematic, bibliotecile publice ar trebui sa coopereze intre ele la elaborarea de politici si proceduri.

Punct politic cheie - tensiunea dintre cei ce pledeaza pentru cenzura si cei ce doresc un flux liber de informatii. Bibliotecile publice se gasesc in linia intai.

IPR in metadate

Problemele generale ale IPR fac obiectul altui produs al proiectului. In principal, metadatele sunt protejate in UE, prin dreptul la si/sau copyright-ul bazei de date. Conform Directivei asupra bazei de date, aceasta contine o colectie sistematica de date sau alte materiale, fiecare din ele accesibila prin mijloace electronice sau de alta natura. In consecinta, orice colectie de metadate este o baza de date. Protectia acordata acestei baze de date depinde de existenta efortului intelectual ori creator depus la alcatuirea ei.

In cadrul unor discutii aprinse s-a argumentat ca daca un indexator a folosit deprinderi si expertiza pentru a aplica etichete de metadate unui document , atunci aceste etichete ar trebui protejate prin copyright. Chiar daca un Tribunal ar decide ca ele nu au dreptul la o astfel de protectie, datorita investitiei umane si financiare in etichetari, metadatele s-ar bucura de dreptul bazei de date. In consecinta, bibliotecile publice ar trebui sa respecte metadatele asa cum respecta alte lucrari sub copyright si, in acelasi timp, daca si-au creat propriile metadate, au dreptul de a recurge la justitie cand parti terte copiaza portiuni substantiale de materiale fara permisiune.

IPR in metadate devine o problema speciala cand exista un proiect comun oarecare de a introduce metadate intr-o colectie de resurse Web. Daca problemele IPR nu sunt clarificate de la inceput, apare posibilitatea unor probleme legale serioase cand, sa spunem, partile doresc sa renunte la colaborare sau cand exploatarea comerciala devine o posibilitate.

Punct politic cheie - aceasta reprezinta o problema care desi mereu neglijata, are potentialul de a crea mari neplaceri in viitor daca drepturile nu sunt clarificate inainte de realizarea unor proiecte in colaborare.

LINII DIRECTOARE PENTRU PRACTICI DE CALITATE

Principalele activitati ale bibliotecilor publice abordate de aceasta linie directoare sunt:

Protejarea si confidentialitatea datelor

Problemele apar mai ales in legatura cu intretinerea si utilizarea fisierelor personale ale clientilor de la imprumut. Nu odata au aparut probleme delicate, si au existat cazuri cand politia a incercat sa depisteze stereotipiile unor indivizi la biblioteca publica locala. O alta chestiune problematica este furnizarea de detalii despre cititori unor organizatii comerciale. Domeniile mai putin contencioase includ pastrarea de date despre autori in cataloagele bibliotecilor si publicarea de detalii despre personal pe website-uri. Trebuie elaborate coduri de etica si de practica pentru personalul de biblioteca dupa care sa se ghideze personalul in cazul unor probleme speciale. De asemenea este nevoie de consultanta juridica pe probleme de confidentialitate si protectie de date.

Cifrare

In prezent, bibliotecile publice nu sunt puternic angajate in transferul sau receptarea de mesaje cifrate. Totusi, odata cu probabilitatea tot mai crescanda ca mai devreme sau mai tarziu tranzactiile financiare ale bibliotecii, de exemplu achizitiile de carti, vor fi efectuate folosind comertul-e, bibliotecile publice trebuie sa grabeasca pasul in acest domeniu. Aste important de stiut ca legea ofera doar un cadru regulator benign pentru cifrare, si ca in ultima instanta biblioteca decide utilizarea celor mai consacrate si mai demne de incredere tehnici.

Cifrarea se aplica la relatiile tranzactionale afaceri-client (A2C), client-client (C2C) si afaceri-afacei (A2A). In viitor, s-ar putea ca pentru aceste tipuri diferite de comunicatii sa se aplice reguli diferite. A2C este una din relatiile cele mai importante pentru bibliotecile publice, intrucat problemele apar in primul rand cand ele comunica cu clientii lor. Este important sa realizezi ca cifrarea are importante conotatii politice, iar bibliotecile publice s-ar putea gasi in avangarda argumentelor care pledeaza in favoarea permisiunii de a utiliza cifrarea. Actualmente, bibliotecile publice europene nu au aceeasi traditie de a recurge la lobby-ul politic ca Asociatiile Americane de biblioteci. Nu este exclusa necesitatea ca pozitia lor sa sufere modificari.

Abordarea actelor ilegale

Multi utilizatori de Internet sunt ignoranti in ceea ce priveste legea copyright-ului si a altor legi relevante, sau au chiar o atitudine antagonistica fata de ele. Lucrurile trebuie judecate de la caz la caz, dar in general, daca organizatia responsabila stia sau avea motive sa stie de existenta unor activitati ilegale, atunci ea ar putea fi trasa la raspundere.

In general patronii sunt raspunzatori de actele ilegale savarsite de angajati, chiar daca actele au fost neautorizate si deci conducerile bibliotecilor trebuie sa stie si ce fac angajatii lor pe Internet. Totusi, acest lucru se aplica doar daca actul avea legatura cu sarcinile de serviciu obisnuite ale oricaruia dintre angajati. Astfel daca, de exemplu, angajatul are dreptul, si sarcina, de a trimite e-mail-uri din partea conducerii, atunci raspunderea pentru orice e-mail ilegal o poarta atat angajatul cat si biblioteca. Sau daca, in mod similar, angajatul poate utiliza softuri si utilizeaza soft-uri pirat pe echipamentul patronului, atat patronul cat si angajatul pot fi facuti raspunzatori.Intrucat (de obicei) este mai usor de identificat si are mai multi bani, patronul va fi tinta partii prejudiciate.

Din aceasta cauza bibliotecile trebuie sa asigure personalului o educatie si o instruire corespunzatoare si sa adopte politici explicite clare legate de continutul ilegal si sanctiuni aferente pentru incalcarea acelor politici. De exemplu, o astfel de politica trebuie sa stipuleze ca patronii sau angajatii nu pot vedea sau trimite materiale ilegale si ca toate comunicatiile trebuie trimise doar destinatarilor vizati. Bibliotecile trebuie avizate asupra procedurilor de urmat daca primesc un mesaj ilegal sau necorespunzator.

Toate aceste lucruri dovedesc ca managerii de biblioteca trebuie sa actioneze rapid daca primesc o plangere formala despre o ilegalitate de la o parte terta. Ei trebuie sa stabileasca rapid faptele, si sa ceara consultanta juridica inainte de a raspunde. Daca reiese ca afirmatia contine o doza de adevar, biblioteca trebuie sa reactioneze rapid la ilegalitatea comisa, de exemplu stergand materialul ofensator si/ori interzicand anumitor angajati sau clienti accesul la echipamente. Orice alt gen de actiune va spori semnificativ raspunderea bibliotecarului. Toate probele trebuie copiate si pastrate intr-un loc sigur.

Directiva UE asupra e-comertului arata ca acolo unde, pe teritoriul Statelor Membre, se asigura un serviciu pentru stocarea de informatii furnizate de o parte terta, furnizorul NU este raspunzator de continutul informatiilor stocate la cererea partii terte, cu conditia ca:
furnizorul sa nu fie la curent cu activitatea ilegala
daca este anuntat de o plangere impotriva continutului, nu cunoaste fapte sau detalii care sa duca la identificarea exacta a aspectelor ilegale.
daca, intrand in posesia faptelor necesare, reactioneaza rapid pentru a indeparta informatiile ofensatoare sau pentru a impiedica accesul la ele.

Autentificarea si semnaturile digitale

Este clar ca bibliotecarii vor fi nevoiti sa invete lucruri despre cifrare si implicatiile ei. In prezent putine biblioteci publice au suficienta experienta pentru a o folosi, si cu toate acestea probabil ca in urmatorii ani utilizarea ei va fi generalizata in Statele Membre. Bibliotecarii trebuie sa identifice problemele tehnice, de management si legale cheie, asociate cifrarii. Bibliotecile publice se bucura de un grad considerabil de incredere si simpatie printre cetateni.In consecinta, exista o oportunitate indubitabila de piata pentru a deveni Parti Terte de Incredere (PTI) care actioneaza in numele unor organizatii pastrand cheile intacte in cazul in care guvernele nationale decid sa insiste ca cheile PKI sa fie pastrate de o PTI inainte de a fi utilizate. Este unul din rarele cazuri in care bibliotecile publice pot exploata favorabil o nisa de piata posibila datorita schimbarilor din domeniul reglementarilor care privesc aplicatiile TI.

Autentificarea este importanta pentru bibliotecile publice deoarece multi editori electronici nu vor acorda bibliotecilor publice licenta pentru materialele lor fara a primi asigurari ca doar utilizatori autentificati vor avea acces la materiale. Editorii electronici par a fi multumiti cu nivelul de autentificare oferit de ATHENS, dar ar putea solicita standarde mai inalte in viitor. Problema este mai acuta pentru utilizatorii de la distanta care doresc sa acceseze materiale dintr-o biblioteca publica si trebuie autentificati corespunzator. Unul din motivele pentru care editorii electronici nu doresc in prezent accesul utilizatorilor de la distanta este generat de temerile legate de autentificare; in consecinta standardele inalte vor contribui la dezvoltarea pe scara larga a resurselor digitale in biliotecile publice.

Softurile de filtrare

Desi majoritatea cazurilor care implica dispute intre bibliotecile publice si membri din public privind utilizarea, sau neutilizarea softurilor de filtrare au avut loc in SUA, au existat si in Europa cazuri de acest gen. Este important ca bibliotecile publice sa nu se implice in raspunsuri oportuniste care fac placere unei minoritati galagioase. Nu exista in prezent softuri de filtrare care sa ofere cat de cat tipul de protectie cerut de cetatenii interesati, si in acelasi timp sa nu elimine materiale inocente. In orice caz, bibliotecile publice au datoria de a asigura acces liber la materialele cerute de cetateni, si au rezistat si rezista cererilor de instaurare a cenzurii. Pe langa utilizarea soft-urilor de filtrare exista si alte strategii disponibile:

Politici de utilizari acceptabile: clientii pot fi opriti de la utilizarea echipamentelelor de bibliotecadaca nu se supun regulilor. Vezi, de asemenea, Personalizarea serviciilor .

Obligatia ca toti parintii sa semneze o declaratie ca sunt constienti de faptul ca utilizand echipamentele bibliotecii copii lor ar putea accesa materiale necorespunzatoare si ca accepta acest risc. Daca parintii refuza sa semneze, copiilor li se interzice accesul la echipamente.

Utilizarea unor sisteme de clasificare cum ar fi bine-cunoscutul sistem PICS , pentru a decide ce este accesibil. Avertizarea utilizatorilor ca folosirea Internetului va fi verificata, si obtinerea consimtamantului lor pentru acest lucru (asa cum se cere prin legislatia asupra protectiei de date).

IPR in metadate

Principalele probleme de la acest punct privesc familiarizarea personalului de biblioteca cu legea copyright-ului si a dreptului la baza de date, pentru ca bibliotecarii sa inteleaga pe deplin drepturile si responsabilitatile lor conform legilor respective. O problema deosebit de dificila este legata de crearea unor metadate prin colaborarea mai multor biblioteci. Acest tip de efort devine din ce in ce mai obisnuit, dar de multe ori implicatiile nu sunt clar intelese. Posesia unei colectii dezvoltate in comun apartine mai multor institutii partener, ceea ce inseamna ca nici o biblioteca nu poate exploata materialele fara acordul tuturor celorlalti parteneri. In astfel de cazuri, cel mai bine este sa semnezi un acord de parteneriat inainte de a incepe activitatea propriu-zisa in comun. Si acest lucru este o problema de educatie, dar ea priveste in primul rand managerii unor astfel de proiecte.

O alta problema majora este protejarea drepturilor de acces la metadatele create de biblioteca. In functie de importanta si valoarea colectiei de metadate, acest lucru poate necesita o politica activa de supraveghere politieneasca pe Internet. Exista servicii comerciale care presteaza astfel de activitati contra cost. In majoritatea cazurilor, probabil ca metadatele nu sunt suficient de valoroase sau importante pentru a justifica o asemenea abordare, dar trebuie recunoscut ca plasrea metadatelor intr-un domeniu public, biblioteca risca ca parti terte sa le utilizeze in scopuri proprii.

Au existat prea putine preocupari pentru a realiza contracte model care sa se ocupe de IPR in metadate, desi actualmente se fac cercetari preliminare de evaluare a problemei. Din acest motiv, nu exista in prezent un ghid clar care sa vina in ajutorul bibliotecilor publice.Vezi metadate.

AGENDA VIITOARE

Este clar ca problemele ridicate trebuie rezolvate in mai multe feluri. Ele pot fi rezumate astfel:

Este necesara instruirea personalului de biblioteca, mai ales in urmatoarele domenii: protectia de date, tehnologia si politica de cifrare, PKI pentru autentificare si semnaturi digitale, Directivele pentru e-comert si implicatiile lor, alternativele la soft-urile de filtrare si IPR in metadate. Instruirea trebuie realizata atat la nivel tehnic, pentru a fi la curent cu ceea ce este posibil in prezent, la nivel social, pentru a afla care sunt preferintele si care vor fi preferintele publicului, si la nivel legal, pentru a sti ce se poate si ce nu se poate face si care sunt responsabilitatile si drepturile personalului de biblioteca.

Trebuie exercitate activitati de lobby pe langa guverne pentru ca schimbarile din legislatie sa tina cont de nevoile bibliotecilor.

Managerii de biblioteca trebuie sa devina mai constirenti de numeroasele probleme de responsabilitate care apar datorita utilizarii noilor tehnologii de catre utilizatori si personal.

Bibliotecarii trebuie sa fie la curent cu toate initiativele relevante pentru protectia minorilor si a altor cetateni vulnerabili de continutul nociv de pe Internet. Aceste initiative pot fi softuri noi, o noua legislatie, noi Coduri de Practici si noi sisteme de clasificare.

Trebuie avute in vedere oportunitatile de piata generate de noile evenimente, in special ca Parti Terte de Incredere. Bibliotecile publice ar trebui sa exploateze buna reputatia si stima de care se bucura din partea guvernelor si a publicului.

Asociatia Americana de Biblioteci a conceput linii directoare utile privind soft-uri de filtrare si politici care care pot fi adaptate pentru a fi utilizate de bibliotecile publice europene.

Trebuie concepute contracte model pentru activitati in comun care implica crearea de metadate.

Trebuie stabilite linii directoare pentru cele mai bune practici in multe din aceste domenii. Paul Sturges alcatuieste in prezent un set de astfel de linii directoarea din partea Consiliului Europei. Aceste linii directoare vor constitui un excelent punct de plecare.

Bibliotecile publice ar trebui sa impartaseasca intre ele exemple de cele mai bune practici in toate aceste domenii, acordand prioritate in prima instanta soft-urile de filtrare.

Cursurile scolilor de biblioteconiomie ar trebui sa acopere toate problemele ridicate in aceasta linie directoare.

EBLIDA sau alte organizatii responsabile ar trebui sa continue organizarea de conferinte si seminarii in domeniu si sa publice exemple de cele mai bune practici din Europa si din restul lumii. In felul acesta, bibliotecile publice din UE vor urma practicile optime de oriunde ar proveni ele. Totusi, se spera ca multe din ideile inovatoare vor veni din interiorul UE si ca mai degraba restul lumii va copia UE si nu invers.

EBLIDA sau alte organizatii responsabile ar trebui sa continue furnizarea unui serviciu de trimiteri si actualizare a datelor provenitedin aceste domenii.

Cel mai important lucru de notat este ca evolutiile tehnice si comerciale sunt extrem de rapide si deci aceste eforturi trebuie revizuite frecvent.

Cea mai buna cale de progres pentru EBLIDA sau asociatii individuale de biblioteca este de a pune la punct codurile de practici necesare si/sau de a face un lobby eficace pe langa guverne. In unele domenii, este nevoie de cercetare si trebuie abordate agentiile de finantare, dar in majoritatea domeniilor se pot dezvolta si invata din cele mai bune practici. Unca de cercetare pentru prezenta lucrare a demonstrat ca virtual bibliotecile nu au publicat nimic despre practicile pozitive din aceste domenii. Probabil ca din aceasta cauza cel mai important mesaj este incurajarea bibliotecilor publice care au initiative sau au conceput coduri de practici de a le impartasi cat mai multor alte biblioteci.

LEGATURI

Internationale
Centrul de Informatii Electronice Private (EPIC)
Cifrare si Libertate 2000: un sondaj international asupra politicii de cifrare in anul 2000. O evaluare a politicilor nationale si internationale din perspectiva libertatilor civile.
http://www2.epic.org/reports/crypto2000/

Federatia Internationala a Asociatiilor si Institutiilor de Biblioteci (IFLA).
Declaratie asupra libertatii intelectuale si a bibliotecilor. Declaratie facuta de organizatia reprezentativa intenationala pentru profesia de bibliotecar - care emana principiile libertatii intelectuale. Inspirata din Declaratia ONU asupra Drepturilor Omului
http://www.ifla.org/V/press/pr990326.htm

Federatia Internationala a Asociaaiilor si Institutiilor de Biblioteci (IFLA)
Pozitia IFLA asupra copyright-ului in mediu digital. August 2000. O declaratie mai specifica, oferind detalii despre pozitia IFLA in legatura cu drepturile de autor in mediul digital. Include un set de principii pentru orientare.
http://www.ifla.org/V/press/copydig.htm

OECD
Linii directoare pentru protectia consumatorului in contextul comertului electronic. Un exemplu international de ghid realizat prin cooperarea dintre grupurile de afaceri si de reprezentanti ai consumatorilor. Folosit ca baza pentru mai multe ghiduri nationale (vezi mai sus). Documentul este disponibil ca fisiere PDF in foarte multe limbi.
http://www.oecd.org

Politici asupra confidentialitatii ale OECD
Vazute mai ales din perspectiva oamenilor de afaceri.
http://www.oecd.org

Politici asupra cifrarii: Probleme si Linii directoare
Una din pozitiile internationale timpurii (1997) asupra cifrarii avand ca tinta organizatiile globale. Linii directoare recomandate de OECD care ar putea constitui o baza utila pentru politicile din domeniu.
http://www.epic.org/crypto/OECD/

UNICTRAL
Comisia ONU asupra Legislatiei privind Comertul International (UNCITRAL)
Legislatie model asupra comertului electronic cu Ghid de Adoptare. 1996. Un ghid ONU pentru legislatia referitoare la comertul-e. Exemplu interesant de politica globala referitoare la aceasta problema. Legislatia model este intr-adevar un model de claritate.
http://www.uncitral.org/english/texts/electcom/ml-ec.htm

Legislatie model asupra Semnaturilor Electronice. 2001
Vezi mai sus, dar avand ca subiect semnaturile electronice.
http://www.kisa.or.kr/policy/sub3/data/pdf/PD_00_01_UNCITRAL.pdf

Europa
Coniliul Europei
Linii directoare referitoare la accesul publicului si la libertatea de expresie in informatiile interconectate: Linii directoare pentru o politica culturala europeana. Unul din cele mai importante documente pe aceasta tema. Exemplu de ghid international destinat unor institutii precum bibliotecile, muzeele si arhivele.
http://www.coe.int

Consiliul Europei/EBLIDA
Linii directoare referitoare la legislatia si politicile de biblioteca in Europa. Noienbrie 1998. Contributii din multe Tari incluzand MB, Franta, Ungaria, Olanda si Norvegia. Focalizate pe libertatea de expresie, acces si copyright.
http://www.coe.int

INDECS (Interoperabilitatea Datelor in Sistemele de comert-e).
Sumar al raportului final. August 2000. Exemplu bun de proiect finantat de CE care se ocupa de metadate. A avut ca scop facilitarea dezvoltarii metadatelor astfel incat sa permita comertul-e automatizat cu proprietate intelectuala in mediul interconectat.
http://www.indecs.org/project.htm#finalDocs

Conceptul de management total de biblioteca (TOLIMAC).
Raport final editat. Un bun exemplu de cercetare curenta a sistemelor de securitate din biblioteci. TOLIMAC a fost un proiect de cercetare finantat de UE avand ca tinta dezvoltarea unui sistem de management de biblioteca care sa permita un schimb sigur de informatii electronice prin Internet intre utilizatori si furnizorii de informatii
http://tolimac.ulb.ac.be/

Irlanda
Asociatia de Biblioteci din Irlanda.
Proiect de lege privitor la copyright si la drepturile aferente. Declaratie asupra politicilor de copyright (acum si pe website) care se refera la initiativele legale din Irlanda si UE.
http://www.libraryassociation.ie/policy/copyright.htm

Marea Britanie
Asociatia de biblioteci (Marea Britanie)
Ghid alcatuit de o organizatie profesionala descriind problemele ce apar in comertul-e in care sunt implicate si bibliotecile. Prezentare generala utila a problemelor, dar lipsesc liniile directoare
http://www.la-hq.org.uk/directory/prof_issues/ity2525.html

Asociatia de Biblioteci (Marea Britanie)
Sfaturi privind utilizarea soft-urilor de filtrare in biblioteci. Acest ghid sumar atrage atentia asupra responsabilitatilor si indatoririlor care stau in fata bibliotecilor in ceea ce priveste aceste soft-uri. Acopera urmatoarele subiecte: situatia juridica din MB, confidentialitate si intimitate, educatia utilizatorului, situatia copiilor, biblioteca drept loc de munca, responsabilitate si utilizarea soft-urilor de filtrare.
http://www.la-hq.org.uk/directory/prof_issues/filter2.html

Asociatia de Biblioteci (Marea Britanie)
Utilizarea soft-urilor de filtrare in biblioteci. O descriere sumara a pozitiei Asociatiei fata de utilizarea soft-urilor de filtrare.
http://www.la-hq.org.uk/directory/prof_issues/filter.html

Asociatia de biblioteci (Marea Britanie)
Libertatea intelectuala si cenzura, 1998. O declaratie extinsa privind independenta bibliotecarului referitoare la selectarea informatiilor si accesul la ele. Utila ca pozitie a bibliotecarilor britanici in aceasta problema
http://www.la-hq.org.uk/directory/prof_issues/ifac.html

Alianta pentru Copyright al Asociatiei de Biblioteci (LACA)
Pozitia LACA referitoare la copyright an mediul digital. Principala organizatie britanica pledand pe langa bibliotecari, furnizorii de informatii, arhivari si utilizatorii serviciilor lor pentru practici corecte referitoare la copyright. Inspirata puternic din pozitia IFLA asupra drepturilor de autor in mediul digital.
http://www.cilip.org.uk/committees/laca/laca.html

Consiliul Consumatorilor Nationali
Protejarea intimitatii personale - linii directoare pentru colectarea si utilizarea de date personale. Iunie 2001. Ghid realizat de de un grup de consumatori din MB dedicat tuturor celor care "colecteaza, proceseaza,si utilizeaza" date personale - de la oameni de afaceri la departamente guvernamentale si institutii de marketing. Citibil si util.
http://www.ncc.org.uk/pubs/personal_privacy.htm

Biblioteca Nationala a Tarii Galilor
Politici privitoare la protectia de date. Politica detaliata si bine conceputa asupra protectiei de date adoptata de aceasta mica biblioteca nationala, avand ca scop conformarea cu Legea britanica referitoare la protectia de date din 1998. Politica bibliotecii galeze poate constitui un bun exemplu pentru multe tipuri de biblioteci.
http://www.llgc.org.uk/gwyb/dpa/dp_policy.pdf

Birou de e-mesagerii
e-Guvernare: cadru de autentificare. Decembrie 2000. Parte a strategiei guvernului britanic privind societatea informtiei, acest document stabileste un cadru pentru autentificarea tranzactiilor on-line cu furnizirii de servicii din sectorul public.
http://www.e-envoy.gov.uk

Tribe, A.
Prezentare UKOLN: website-uri de bilioteci publice si Legea asupra protectiei de date din 1998. O prezentare a problemelor care tin de cele mai bune practici si care trebuie luate in considerare de managerii de web din bibliotecile publice pentru a asigura conformitatea cu legile din domeniu.
http://www.ukoln.ac.uk/public/events/managing/tribe/plwmw2000/

Universitea din Leicester, Biblioteca Universitatii.
Declaratie referitoare la protectia de date. 20 februarie 2001. Un examplu de felul in care abordeaza o biblioteca universitara protectia de date tinand cont de Legea asupra protectiei de date din 1998. Destul de sumara, dar un punct de plecare bun pentru un model.
http://www.le.ac.uk/li/libservices/dataprot.html

Pagina principala
Pagina 1 | Pagina 2 | Pagina 3 | Pagina 4 | Pagina 5